Tags

Asta nu-i din carti, e teoria mea, dar cred cu tarie in ea. Psihanalistii nu ar fi de acord cu mine, dar de data asta nici eu nu-s de acord cu ei. Eu sunt convinsa ca oamenii destepti au simtul umorului si sunt capabili sa glumeasca si sa rada mai bine decat cei mai putin… dotati.

Nu stiu voua, dar mie nu-mi plac deloc oamenii care se iau prea in serios. Ii stiti, aia care au ras ultima data la sanius, in clasa a sasea, iar de cand au ajuns la pubertate sunt mereu seriosi si scortosi si li se pare ca “nu se cade” sa se glumeasca la maturitate. Nu-mi plac oamenii care nu stiu de gluma, care se simt jigniti din orice fleac, care nu sunt in stare sa inteleaga un banc sau un joc de cuvinte. Imi dau o senzatie ciudata, nu-mi doresc sa le stau prin preajma. In primul rand pentru ca stiu perfect ca as da cu bata in balta repede, nu sunt capabila sa stau mai mult de 15 minute serioasa, deci sunt condamnata sigura la “lista neagra” (da, oamenii astia seriosi au si o lista neagra, de cele mai multe ori). Apoi, pentru ca nu ii inteleg deloc, mi se pare ca facem parte din specii diferite, nu reusesc sa patrund in mintea lor si sa ma pun in pielea lor. Nu pot intelege cum o fi sa traiesti o viata intreaga fara sa glumesti. Si, nu in ultimul rand, pentru ca mi se pare ca au mintea vascoasa. Ala care sta si se uita urat cand toti ceilalti rad cu pofta imi da senzatia ca are niste neuroni incrancenati, asa, care “se lasa greu” si nu vor sa faca o sinapsa pentru a nu parea usuratici.

Unii traiesc cu senzatia ca daca nu esti serios si nu ai o atitudine de parca ai inghitit un bat lung, nu esti respectat. Aiurea. Eu i-am respectat mereu mai mult pe cei care sunt in stare sa faca o gluma buna. In ochii mei chestia asta le adauga din prima 10 puncte la IQ. In facultate ii admiram si ii cautam pe profesorii care predau degajat si cu umor. Mai tarziu, ca angajat, i-am respectat si i-am admirat fix pe acei sefi, directori, patroni, care erau capabili sa glumeasca si nu se luau in serios atat de tare. Am avut o directoare de la DGAS care ma facea sa rad pana ma sufocam (as putea povesti mai mult dar mi s-a reprosat ca ma intind :P). Inca mi se pare geniala femeia aia, desi nu ne iubeam in mod special pe plan personal, n-am fost niciodata printre favorite, a dat cu mine de pamant cand a fost cazul, dar cred ca nu era zi in care sa nu ne faca sa radem bine de tot. Apoi, un patron de firma de sute de mii de euro, cu care nu s-a intamplat vreodata sa ma intalnesc pe hol sau prin vreun birou fara sa faca o gluma sau sa-l vad altfel decat zambind. Ma rog, mai putin atunci cand treaba era nasoala si avea motive sa faca ca trenul. Omul era genial. Avea 1000 de pacate in rest, nu detaliez, dar inca il regret in calitatea lui de “sef mare”. Mereu am tras mai tare pentru astfel de oameni decat pentru cei care au inghitit  batul ala lung de care vorbeam.

Ramanand la job, mereu am “performat” mai bine intr-un mediu in care m-am simtit libera sa glumesc. Cand intru intr-un loc d-ala cu oameni seriosi si scortosi ma apuca paranoia. Mi se pare ca toata lumea are o “agenda ascunsa” si nu pot avea incredere in nimeni. Sigur, si cei care glumesc pot avea the hidden agenda, dar nu-mi bat eu capul cu ea pana la proba contrarie, imi vad de treaba. Pentru ca, contrar parerii unora, daca stai printre oameni simpatici si glumeti nu inseamna ca stai si te uiti toata ziua la filmulete tampite pe youtube. Oamenii destepti fac o poanta, un joc de cuvinte si pornind de la un contract, client, comunicat, nu doar de la “faze tari de autobaza”. Si nu, chiar nu inseamna ca nu-si respecta munca. Doar ca o abordeaza deschis si placut si fara false tabu-uri. Poti sa glumesti despre orice, fara sa fii vulgar sau jignitor. Smart people know it!

Cand vine vorba de relatii apropiate, chiar nu pot sa stau printre scortosi. Ii evit cat pot. Am avut prieteni care s-au transformat cu timpul, cu functia, cu contul in banca, inspre scortosenie. Am inceput sa-i evit. Sunt tot prietenii mei, teoretic, dar parca nu mai am acelasi elan sa petrec timp cu ei. Imi strica modjo-ul.

Voi cum sunteti? Seriosi, intunecati sau… “glumeti”? Cand ati ras ultima data? Sau cand v-ati suparat ultima data pentru o gluma buna?😀