Tags
Asta nu-i din carti, e teoria mea, dar cred cu tarie in ea. Psihanalistii nu ar fi de acord cu mine, dar de data asta nici eu nu-s de acord cu ei. Eu sunt convinsa ca oamenii destepti au simtul umorului si sunt capabili sa glumeasca si sa rada mai bine decat cei mai putin… dotati.
Nu stiu voua, dar mie nu-mi plac deloc oamenii care se iau prea in serios. Ii stiti, aia care au ras ultima data la sanius, in clasa a sasea, iar de cand au ajuns la pubertate sunt mereu seriosi si scortosi si li se pare ca “nu se cade” sa se glumeasca la maturitate. Nu-mi plac oamenii care nu stiu de gluma, care se simt jigniti din orice fleac, care nu sunt in stare sa inteleaga un banc sau un joc de cuvinte. Imi dau o senzatie ciudata, nu-mi doresc sa le stau prin preajma. In primul rand pentru ca stiu perfect ca as da cu bata in balta repede, nu sunt capabila sa stau mai mult de 15 minute serioasa, deci sunt condamnata sigura la “lista neagra” (da, oamenii astia seriosi au si o lista neagra, de cele mai multe ori). Apoi, pentru ca nu ii inteleg deloc, mi se pare ca facem parte din specii diferite, nu reusesc sa patrund in mintea lor si sa ma pun in pielea lor. Nu pot intelege cum o fi sa traiesti o viata intreaga fara sa glumesti. Si, nu in ultimul rand, pentru ca mi se pare ca au mintea vascoasa. Ala care sta si se uita urat cand toti ceilalti rad cu pofta imi da senzatia ca are niste neuroni incrancenati, asa, care “se lasa greu” si nu vor sa faca o sinapsa pentru a nu parea usuratici.
Unii traiesc cu senzatia ca daca nu esti serios si nu ai o atitudine de parca ai inghitit un bat lung, nu esti respectat. Aiurea. Eu i-am respectat mereu mai mult pe cei care sunt in stare sa faca o gluma buna. In ochii mei chestia asta le adauga din prima 10 puncte la IQ. In facultate ii admiram si ii cautam pe profesorii care predau degajat si cu umor. Mai tarziu, ca angajat, i-am respectat si i-am admirat fix pe acei sefi, directori, patroni, care erau capabili sa glumeasca si nu se luau in serios atat de tare. Am avut o directoare de la DGAS care ma facea sa rad pana ma sufocam (as putea povesti mai mult dar mi s-a reprosat ca ma intind :P). Inca mi se pare geniala femeia aia, desi nu ne iubeam in mod special pe plan personal, n-am fost niciodata printre favorite, a dat cu mine de pamant cand a fost cazul, dar cred ca nu era zi in care sa nu ne faca sa radem bine de tot. Apoi, un patron de firma de sute de mii de euro, cu care nu s-a intamplat vreodata sa ma intalnesc pe hol sau prin vreun birou fara sa faca o gluma sau sa-l vad altfel decat zambind. Ma rog, mai putin atunci cand treaba era nasoala si avea motive sa faca ca trenul. Omul era genial. Avea 1000 de pacate in rest, nu detaliez, dar inca il regret in calitatea lui de “sef mare”. Mereu am tras mai tare pentru astfel de oameni decat pentru cei care au inghitit batul ala lung de care vorbeam.
Ramanand la job, mereu am “performat” mai bine intr-un mediu in care m-am simtit libera sa glumesc. Cand intru intr-un loc d-ala cu oameni seriosi si scortosi ma apuca paranoia. Mi se pare ca toata lumea are o “agenda ascunsa” si nu pot avea incredere in nimeni. Sigur, si cei care glumesc pot avea the hidden agenda, dar nu-mi bat eu capul cu ea pana la proba contrarie, imi vad de treaba. Pentru ca, contrar parerii unora, daca stai printre oameni simpatici si glumeti nu inseamna ca stai si te uiti toata ziua la filmulete tampite pe youtube. Oamenii destepti fac o poanta, un joc de cuvinte si pornind de la un contract, client, comunicat, nu doar de la “faze tari de autobaza”. Si nu, chiar nu inseamna ca nu-si respecta munca. Doar ca o abordeaza deschis si placut si fara false tabu-uri. Poti sa glumesti despre orice, fara sa fii vulgar sau jignitor. Smart people know it!
Cand vine vorba de relatii apropiate, chiar nu pot sa stau printre scortosi. Ii evit cat pot. Am avut prieteni care s-au transformat cu timpul, cu functia, cu contul in banca, inspre scortosenie. Am inceput sa-i evit. Sunt tot prietenii mei, teoretic, dar parca nu mai am acelasi elan sa petrec timp cu ei. Imi strica modjo-ul.
Voi cum sunteti? Seriosi, intunecati sau… “glumeti”? Cand ati ras ultima data? Sau cand v-ati suparat ultima data pentru o gluma buna? 😀
Nici eu nu pot sat serioasa juma de zi decat daca sunt deprimata. Si cand sunt nervoasa fac glume (ironii la adresa unora :D) sa ma mai destind.
Am avut si eu o sefa scortoasa. Am stat doar 6 luni acolo. Nu eram compatibile. In rest numai glumeti (iar cu sefii din Ro faceam si glume “fara perdea”).
Stii, mai am o teorie 😀 Si-anume ca oamenii destepti pot face si glume fara perdea fara sa fie jignitoare si “de autobaza” 🙂
Pai alea jignitoare intra in categoria ciobani 😀
Da, intr-adevar 😀 In general, aia fara umor cand incearca sa glumeasca o fac cu adevarat aiurea si deplasat 🙂
Eu nu sunt cu batul bagat.. eu sunt aia care are mereu chef de iesit pe afara daca mi se ofera ocazia, indiferent de vreme si de ora.. conteaza doar persoanele care ma invita. imi place sa rad zgomotos, cu pofta si din orice.. ador comediile, rad singura, rad cu fie-mea ( cred ca-mi seamana ) nu imi plac persoanele plictisite de viata. Stiu pe cineva exact ca cei descrisi de tine, dar ea era asa si cand era copil si acum.. toti rad de ii dor falcile, ea isi mentine spatele drept, ba ne mai da si coate sa stam potoliti ca se uita lumea la noi si ne facem de ras,,.. :)))
Pai si daca te faci de ras, ce? Laughing is good! 😉
Parca ma descrii pe mine, jur 🙂 eu nu ma smt bine daca nu bag 2-3 misto-uri asa, in conversatie. De multe ori intind coarda pana la rupere, doar asa, de fun, ceilalti din jur ingheata si fac ochii mari cand bag cate una de-asta, dar cumva mie imi merge mereu. Aveam la un mom da un sef nou, italian sicilian, rau de gura, multi il urau. Inclusiv eu. Mama, ce nu-l suportam. Si la mine se vede antipatia pe fata, din pacate, sunt o carte deschisa. Si intr-una din primele zile, cand faceam noi bonding, vorbeam de niste furnizori si imi spune el “Magda, stii, eu urasc francezii, dar asta e, tre sa lucram cu ei” si eu il bat pe umar si ii zic “asta e, Vittorio, nici mie nu-mi plac deloc italienii, si am unul ca sef, ce naiba sa fac :D” Mi-a aruncat cea mai patrunzatoare si rea privire, si di momentul ala am devenit bff’s :)) Dar cred ca si el era un pic mai destept ca media 😛
Da, Magda, exact, asa am patit si eu cu primul sef- era un tip mult peste medie si cred ca-l pot numi “mentorul meu” din multe puncte de vedere. La inceput ne uram din suflet (sau eu pe el, cel putin), ne-am impuns in primele saptamani de ziceai ca mai avm putin sa ne scoatem ochii, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca e “the best” 🙂 Am devenit “mana lui dreapta”, inca il regret dupa muuulti ani (a fost doar un proiect care s-a incheiat)
Acuma daca zic ca n-am umor, o sa se inteleaga ca-s proasta, deci nu am de ales 🙂
Nu, draga, nu esti proasta, ai doar neuroni seriosi 😀
Cip mi-a spus dupa ultimul parnz luat impreuna cu voi ca va place, sunteti glumeti. Deci va facu destepti, da, te-ai prins?
Azi se pare ca Cip e personajul principal. Are un coleg cu care imparte biroul, alaturi de alti doi colegi, care nu mai vorbeste cu ei de cateva saptamani pentru ca au ras atat de tare la o poanta facuta intre ei, incat l-au deranjat de la lucru pe-asta importantu’, cu toate ca avea casti pe urechi. Au oferit ei scuze si toate cele si stau smirna de-atunci, rad doar pe sub birouri ocazional si in soapta, dar n-ai sa vezi sa-si fi obtinut iertarea. Si daca ala lucra la declansatorul bombei nucleare, tot mi se pare deplasata atitudinea, dar, na, asa-s unii, traim si noi pe langa ei 🙂
Vaaai, cum si-au permis sa rada la serviciu? Eu le-as face raport, jur! 😀
Si noua ne place de voi! 😉
Nu stiu cat umor am eu, dar stiu sigur ca-mi place sa rad. Ce poate fi mai frumos decat un ras d-ala sanatos care te lasa cu febra musculara la burta?
Pai, daca razi, ai umor. Daca n-ai avea, ai face ca colegul lui Cip de mai sus, n-ai mai vorbi cu oamenii cate o luna ca si-au permis sa rada la birou 😛
Eu is din asta care rad prea mult. Toata viata am fost asa, cred ca m-am nascut cu un umeras in gura. Rar is trista! Si atunci cand sunt, caut sa ma inveselesc singura. Ai mai vazut asa ceva? :))) Am fost si taxata ca rad, sau ca fac prea multe glume, sunt si pe cateva liste negre ale unora, dar eu tot rad :)…Eu nu ma supar la glume si nici la apropouri.
Azi dimineata, ma suna unu, de pe un numar privat, ca face un sondaj, si ca ma roaga sa spun: daca eu port chilot tanga? La ora 9, sondaj de opinie! :)) I-am zis ca a gresit numaru, si ca nu port nimic! …. Purtam, dar no, comicul situatiei!
:))))))))))