Tags

,

… bugetul familiei, mai exact. Nu sumele, desigur, ci felul cum il administram.

Am auzit ieri de niste oameni casatoriti, care au facut copii si o casa, vorba ceea, care au bugetele complet separate si se imprumuta reciproc daca raman in pana. Gen “Pisi, da-mi si mie 3 lei sa-mi iau o cola, ti-i dau acasa”. Nu e chiar asa trist, daca doamna e nechibzuita in perioada de reduceri domnul o pasuieste pana la salariu, dar tin evidenta cheltuielilor pentru a nu exista confuzii. Eu, cu mintea mea de om incapabil sa tina o lista in Excel mai mult de 3 zile, m-am cutremurat oarecum la gandul evidentei stricte. Felul cum isi aranjeaza ei cheltuielile mi se pare complicat, dar daca ei sunt fericiti asa, banuiesc ca exista si avantaje. Gen, domnul mai poate sa-i dea doamnei o cafea ca in vremurile bune.

La polul opus ar fi cei care au “sertar de bani”. Ma rog, in era cardurilor si a comertului online sertarul asta e unul simbolic, dar exista in continuare, sub forma cardurilor duplicat pe fiecare dintre conturi, a accesului comun la contul de e-banking etc. E vorba de acei oameni care discuta orice decizie legata de bani, sau macar se informeaza. Gen “Iubi, am vazut o rochita frumoasa pe miniprix, costa 35 de lei, sa mi-o iau? Nu? Bine, luna viitoare”. Pentru ca se pare ca au alte planuri luna asta.

Nici asa nu as putea, sincer. In primul rand pentru ca eu am mari dificultati sa retin o parola de e-banking si PIN-urile la doua carduri, daca treaba s-ar dubla as fi vesic la banca sa-mi reseteze parolele. Na, nu le am cu cifrele, ce sa fac? Apoi pentru ca am mari dificultati sa “socotesc in cap” cati bani am in cont si acum, cand cheltui numai eu din el. Daca ar mai exista unul care sa traga tot de acolo, confuzia ar fi totala. Nu in ultimul rand pentru ca m-as simti verificata si “sufocata”. Mda, sunt cu capu’, dar zau ca sunt fata chibzuita (nuuu, Honey, ti se pare, cizmele alea le am de muuuult, nu le-ai remarcat tu, niciodata nu esti atent la ce port) si nu mi-ar palcea sa am discutii de genul “Iubi, vezi ca am luat o cola la jumate si un croissant pentru aia micu’ din cardul de BCR”. Adica, na, mi-ar sta oarecum in gat. Si consortului, cred. Avantajul major ar fi ca nu am mai muri de foame cu banii in cont atunci cand unul dintre noi ar pierde si cardul, si buletinul, amandoua odata (Yes, we can!). Dar tot mi se pare greu…

Mai exista o varianta a “sertarului cu bani”, si-anume “dusul banilor la nevasta”. Cu varianta moderna “ea are cardurile, eu ii cer de dimineata 10 lei sa am de catering”.   Mi se pare o solutie legitima atata timp cat nevasta e cea care se ocupa de cheltuieli (si, in 90% dintre familiile cu copii, cam asa este). Dar eu nu as fi capabila sa tin minte ca-i trebuie cash de dimineata, asa ca ar ramane sarmanul flamand 4 zile pe saptamana. Prea multe lucruri de tinut minte.😀

Noi suntem undeva la mijloc intre astea. Adica ii iau consortului o suma de bani la salariu pentru cheltuielile casei, in rest ii raman lui. N-am card pe contul lui si, desi mi-a zis numa’ de vreo 25437291 de ori PIN-ul, tot nu-l stiu. El il stie pe al meu, ca-i simplu, dar in general nici eu nu stiu pe unde mi-e cardul, el cu atat mai putin. Dupa vreo 10-15 zile cand, inevitabil, raman in pana, ii mai cer. Daca mai are, imi mai da, daca nu, mai strangem din dinti pana intra urmatorii. Astia sunt banii pentru cheltuieli comune. Nu-i prezint chitante pentru decont😀 Cand vine vorba de toane, adica hainute, cremute, mousi si alte gadgeturi, fiecare si le ia din banii lui. Ma rog, cateodata ma mai uit luuung la cate o pereche de ghetute si oftez, ca mi se par prea scumpe, si-atunci mi le cumpara el. Dar eu le consider cadou. Da, e un dragut!

Voi, cum faceti? Aveti liste de cheltuieli, aveti conturi comune, va imprumutati pentru un cico?