… bugetul familiei, mai exact. Nu sumele, desigur, ci felul cum il administram.
Am auzit ieri de niste oameni casatoriti, care au facut copii si o casa, vorba ceea, care au bugetele complet separate si se imprumuta reciproc daca raman in pana. Gen “Pisi, da-mi si mie 3 lei sa-mi iau o cola, ti-i dau acasa”. Nu e chiar asa trist, daca doamna e nechibzuita in perioada de reduceri domnul o pasuieste pana la salariu, dar tin evidenta cheltuielilor pentru a nu exista confuzii. Eu, cu mintea mea de om incapabil sa tina o lista in Excel mai mult de 3 zile, m-am cutremurat oarecum la gandul evidentei stricte. Felul cum isi aranjeaza ei cheltuielile mi se pare complicat, dar daca ei sunt fericiti asa, banuiesc ca exista si avantaje. Gen, domnul mai poate sa-i dea doamnei o cafea ca in vremurile bune.
La polul opus ar fi cei care au “sertar de bani”. Ma rog, in era cardurilor si a comertului online sertarul asta e unul simbolic, dar exista in continuare, sub forma cardurilor duplicat pe fiecare dintre conturi, a accesului comun la contul de e-banking etc. E vorba de acei oameni care discuta orice decizie legata de bani, sau macar se informeaza. Gen “Iubi, am vazut o rochita frumoasa pe miniprix, costa 35 de lei, sa mi-o iau? Nu? Bine, luna viitoare”. Pentru ca se pare ca au alte planuri luna asta.
Nici asa nu as putea, sincer. In primul rand pentru ca eu am mari dificultati sa retin o parola de e-banking si PIN-urile la doua carduri, daca treaba s-ar dubla as fi vesic la banca sa-mi reseteze parolele. Na, nu le am cu cifrele, ce sa fac? Apoi pentru ca am mari dificultati sa “socotesc in cap” cati bani am in cont si acum, cand cheltui numai eu din el. Daca ar mai exista unul care sa traga tot de acolo, confuzia ar fi totala. Nu in ultimul rand pentru ca m-as simti verificata si “sufocata”. Mda, sunt cu capu’, dar zau ca sunt fata chibzuita (nuuu, Honey, ti se pare, cizmele alea le am de muuuult, nu le-ai remarcat tu, niciodata nu esti atent la ce port) si nu mi-ar palcea sa am discutii de genul “Iubi, vezi ca am luat o cola la jumate si un croissant pentru aia micu’ din cardul de BCR”. Adica, na, mi-ar sta oarecum in gat. Si consortului, cred. Avantajul major ar fi ca nu am mai muri de foame cu banii in cont atunci cand unul dintre noi ar pierde si cardul, si buletinul, amandoua odata (Yes, we can!). Dar tot mi se pare greu…
Mai exista o varianta a “sertarului cu bani”, si-anume “dusul banilor la nevasta”. Cu varianta moderna “ea are cardurile, eu ii cer de dimineata 10 lei sa am de catering”. Ā Mi se pare o solutie legitima atata timp cat nevasta e cea care se ocupa de cheltuieli (si, in 90% dintre familiile cu copii, cam asa este). Dar eu nu as fi capabila sa tin minte ca-i trebuie cash de dimineata, asa ca ar ramane sarmanul flamand 4 zile pe saptamana. Prea multe lucruri de tinut minte. š
Noi suntem undeva la mijloc intre astea. Adica ii iau consortului o suma de bani la salariu pentru cheltuielile casei, in rest ii raman lui. N-am card pe contul lui si, desi mi-a zis numa’ de vreo 25437291 de ori PIN-ul, tot nu-l stiu. El il stie pe al meu, ca-i simplu, dar in general nici eu nu stiu pe unde mi-e cardul, el cu atat mai putin. Dupa vreo 10-15 zile cand, inevitabil, raman in pana, ii mai cer. Daca mai are, imi mai da, daca nu, mai strangem din dinti pana intra urmatorii. Astia sunt banii pentru cheltuieli comune. Nu-i prezint chitante pentru decont š Cand vine vorba de toane, adica hainute, cremute, mousi si alte gadgeturi, fiecare si le ia din banii lui. Ma rog, cateodata ma mai uit luuung la cate o pereche de ghetute si oftez, ca mi se par prea scumpe, si-atunci mi le cumpara el. Dar eu le consider cadou. Da, e un dragut!
Voi, cum faceti? Aveti liste de cheltuieli, aveti conturi comune, va imprumutati pentru un cico?
Teoria Chibritului 
Eu am 2 conturi la aceeasi banca si la unul din conturi, 2 carduri. Am spus eu, pt ca tb job sa ai viza si eu am jobul.
Unul din carduri la mine, unul la V (cardul e pe numele lui, dar la cont numai eu am acces pt ca codul mi se trimite pe telefon, care e in permanenta la mine).
In Dk eram fiecare cu cardul lui, si V. mi-l alimenta periodic pt ca el lucra.
La cheltuieli mari ne cerem sfatul (daca acum sau alta data).
Ei, la cheltuieli mari gen “ne luam masina” si eu as face infarct daca ar parca-o in fata casei fara sa ma intrebe inainte. Din fericire nu avem atatia bani incat sa fie realizabila chestia asta.La ceva de 500 de lei nu ne consultam, ne mai povestim daca vine vorba. Adica, daca vad o chestie de 500 de lei si vreau musai sa o comand si nu-i acasa, o comand, asta e, ii spun eventual cand vine. š
Consultat e mult spus. Cred ca el simte nevoia pt ca eu sunt finantatorul. Poate si din cauza ca el nu are idee cati bani mai sunt pe card .
De cele mai multe ori eu nu spun nimic sau spun in treacat “azi am comandat cutarica”.
Da, la voi e o situatie speciala acum š
Noi avem fiecare cardul lui, dar cheltuielile se fac cu ambele carduri. Stim ca pe unul trebuie sa ramana o suma fixa pt rata si atunci il mai neglijam :). De pe celalalt card se scot bani mai des pt cand ne trebuie cash pt ca e la o banca care are ATM-uri la fiecare colt de strada. Incercam sa stabilim o suma de care sa nu ne atingem, eventual s-o schimbam in valuta ca sa fie “in siguranta” :). Cheltuielile mari pt casa se fac de comun acord iar cele pt copil sunt mai mult lasate in seama (recunosc ca sunt destul de chibzuita la bani 11 luni si in a 12-a sparg tot :D). Din toate variantele postate de tine nu-mi mai dau seama in care ne incadram, ideea e ca nu cerem permisiunea pt o revista, o maslina, o aluna.
Ei, la partea cu economiile nu am avut norocul sa ma gandesc pana acum š Banuiesc ca tot la mijloc sunteti.
Nu am avut timo sa citesc tot, ca nu imi da Ducu pace:)))(citesc apoi cand isi gaseste el alta activitate)
La noi banii sunt la el. Dar eu cer oricand am nevoie. Cumparaturi face el, daca fac eu, ii cer. DAca nu mai am bani si nu ii mai cer ca ma gandesc ca nu am in acea zi ce sa fac cu banii, ma intreaba daca am, si daca ii raspun negativ, imi da, zice sa am acolo niste bani. Sau daca plec de-acasa nu stiu, cum am fost la Bucuresti fara el, m-a intrebat de cat am nevoie si mi-a dat, daca i se pare ca am zis putin, imi da mai mult, zice lasa sa ai! Am fost invatati asa pt ca noi am stat mult in Franta unul langa altul si ne-am invatta asa.
Cred ca depinde mult de cei doi, cum sunt ei. Si asta ca si partea cu statul mereu impreuna. š
Eu sunt cea mai cheltuitoare persoana de fata pamantului, asa ca nici nu are rost sa povestesc despre cum banii mei sunt banii mei, iar banii lui sunt banii nostri :))
š De tine stiu ca esti oarecum in aceeasi tabara cu mine, minus partea cu plodu’ š
Maria, hai sa-ti spun si eu cum “functionam” noi:
eu iau o parte din bani pe card (de obicei pe astia ii las acolo ca si-i ia banca singura pt rata) si o parte cash iar el doar cash.
in seara zilei de salariu, punem toti banii la comun si incepem sa ne platim datoriile :50 lei pt net, 100 pt lumina, 100 pt gaze, 300 pt mancare (stam cu ai mei si cotizam si noi la mancare si altele). acesti bani ii dam mamei, ea fiind acasa se ocupa de toate platile.
apoi vedem ce ne mai ramane. Ne gandim daca mai avem vreo cheltuiala serioasa in luna respectiva, daca da, punem banutii de o parte si ne descurcam cu ce ne mai ramane, daca nu, fiecare isi ia in portofel cat crede ca are nevoie in zilele, saptamana urmatoare si restul stau intr-un sertar. Atunci cand mai avem nevoie luam de acolo, de obicei spunandu-ne “vezi ca am mai luat eu 100 lei” ca celalat sa stie cati mai sunt disponibili.
Pe cardul meu mai las putini bani in afara de rata, de obicei iau eu tot felul de vouchere dar daca are nevoie el, ii foloseste. el are de obicei cardul meu si, bineinteles PIN-ul. Cardul sta mai mult la el pt ca se plimba mai mult prin oras si are bancomate la discretie. eu nu stiu daca am 2 in drum dar si alea…cumva peste mana.
App: e primul post pe blogul tau desi il citesc zilnic š
te pup!
Da, voi sunteti cu “sertarul cu bani”, clar! š Bine, mi se pare ca vi se si potriveste varianta asta, ca sunteti genul de cuplu “siamez” š
Te astept sa mai comentezi, da? š
explica ce ai vrut sa zici cu “siamez” :))
cumva: el sa fuga din tara si eu sa-l aduc inapoi, iti spune ceva? :))) doamne cand imi amintesc cum vroiai sa ma indulcesti tu cu ciocolatele kinder :))
te pup si voi mai scrie.
Ca sunteti foarte romantici si nedespartiti š
Alo, doamna, io nu cumpar kinder pentru orisicine, da? Sunteti un club select format din doi membri (al doilea are 3 ani jumate si e fii-miu), deci simte-te importanta š
Vai, Maria, era un intreg topic pe forumul roz cu asta. Si sa te fi ferit sfantu’ sa scrii aolo ca nu ai banii la comun :))
Noi functionam organizat. Nici nu s-ar putea altfel, avand in vedere ca suntem ambii fani excel š Fiecare cu conturile lui, cu depozitele lui; cand calculam, o facem la comun, dar le administram separat. Pt cheltuielile casei, am facut un cont separat cu doua carduri, unde bagam amandoi bani lunar. De pe ala se fac plati automate la telefon, curent, se scot bani pt intretinere, se plateste la supermarket. Si e un mod bun de a tine evidenta cheltuielilor lunare, ca viram sume fixe lunar.
Pentru cheltuieli personale, fiecare era pe cont propriu. Pentru concedii si alte cheltuieli mai mari, nu mai tineam cont asa strict. Ma rog, eu mai tineam, se trezea pe nepusa masa cu ceva transferuri de la mine dupa ce imi facusem eu niste calcule temeinice referitoare la ce s-a cheltuit in concediul respectiv.
Ma rog. Asa era pana sa se nasca Sofia si sa raman eu fara salariu. Si numai si numai din cauza ca sunt eu femeie nebuna si nu pot sa functionez daca nu stiu ca am contribuit si eu la bunastarea failiei, daca nu imi cumpar mofturile din banii produsi de mine. Am cam chitait lunile astea, ca nu-s obisnuita sa cer bani, si s-au dus de mult rezervele temporare (in depozite era chiar absurd sa umblu ca am eu orgolii) si indemnizatia vietii nu mai intra o data. Astept cu interes saptamana viitoare.
Inca nu ti-a intret indemnizatia? :O Deloc? Sau doar pe luna asta?
Azi a intrat!!!! Pe 3 luni!! Ferea, magazinelor, ca vin :)))))
:))))))))
Noi suntem undeva la mijloc, am gasit o situatie unde cred ca ne-am gasit echilibrul. Fiecare are cardul lui, el cred ca mai are card la contul meu, eu nu mai am pentru ca a expirat si nu l-a refacut.
Noi castigam cam la fel, dar lucrurile sunt destul de clare. Creditele sunt pe numele meu, asa ca eu ma ocup de rate cu internet bankingul. Eu ma ocup si de facturile care se mai pot plati prin Internet Banking, iar restul din salariul meu incercam sa il economisim. Din pacate, nu mai ramane mult, asa ca economiile merg mai greu. Cu salariul lui, traim zi de zi, in sensul ca de acolo facem cumparaturi, platim intretinere si alte cheltuieli lunare, inclusiv dc ne mai luam cate ceva. Nu ne cerem socoteala pentru micile maruntisuri pentru ca nu isi are rostul.
Fiecare om are nevoia de a cheltui si pentru sufletul lui si de a se simti macar putin independent. Nici varianta cu fiecare cu banii lui nu mi se pare ok, sau la mine nu ar functiona.
Mie varianta aia mi se pare in primul rand greoaie, mai ales daca apare si un copil. Cum iti imparti cheltuielile? Nemteste? Nu apar discutii d-alea cu “ce-i trebuiau atatea bluzite, eu platesc doar doua? Sau plodul se descurca din alocatie? š Habar nu am cum functionau cei de care am povestit, e ceva din auzite š
Pai normal ca se descurca din alocatie :)) …tu ii mai iei maxim o ciocolata, ceva sau cadou de Craciun/ziua lui. Poate are noroc sa aiba nume de sfant sa mai primeasca si atunci cadou. Parerea mea e ca daca tii cont la detaliu de cat cheltuie fiecare, e obositor si e greu sa considere fiecare ca s-a facut dreptate. Pentru cei suta la suta separati, cum e exemplul tau e imposibil sa mearga la cumparaturi din punctul meu de vedere. Poate unuia ii place un sapun de maini mai scump decat celuilalt.
Pentru mine ar fi imposibil sa fiu la modul asta si sa mai functionez normal. Cand ajung seara acasa nu mai vreau sa stiu de nimic care ar putea sa ma streseze.
La noi plodul e pe drum si momentan economisim bani pentru nastere si tot ce mai e nevoie. Aia incercam sa ii economisim din salariul meu pentru ca eu sunt finantista familiei si imi e mai usor sa ii organizez.
Cand am nevoie de cash, ii zic ca am ramas fara si e cazul sa treaca pe la un bancomat sau iau ce are el in buzunar si el sa-si mai scoata…doar v-am zis ca am ramas fara card la contul de cheltuieli zilnice al familiei š . La cumparaturi il las pe el sa se streseze cu plata si mie imi convine, eu doar pun in cos ce vreau
Cred ca am noroc si de barbat intelegator, ca daca ar fi fost unul care ar fi strambat din nas la tot ce cheltuiam eu, as fi mers si eu pe varianta fiecare cu banii lui.
Oricum partea asta cu fiecare cu bugetul lui mi se pare mult mai ok decat sa pretinzi ca esti la comun, dar ii acunzi lucruri, bani, prime si altele. Am auzit si de cazuri de genul asta.
Sa stii ca exista o situatie in care mi se pare ok ca fiecare sa fie cu banii lui si sa existe si un cont comun de cheltuieli – atunci cand unul este foarte cheltuitor si celalalt e la extrema cealalta, foarte econom. In acest caz, ca sa nu apara discutii cel mai ok e ca fiecare sa isi satisfaca piticii
Noi suntem amandoi cheltuitori :)) Tot asa functionam :))
Eu is responsabila cu cheltuielile curente ale casei, mancare, tot ce e legat copil si de mine, de obicei din contul sotului. Apoi el e responsabil cu restul cheltuielilor de administrare, masina si altele. Cred ca mai exista, eu ma ocup doar de casa. Nu prea ii cer parerea, ca nu il intereseaza ce imi iau eu, dar nu-s nici ahtiata dupa shopping, iau si eu ce trebuie, si ce e necesar. Desi recunosc ca uneori ceea ce cred eu ca e necesar cand cumpar, se dovedesc banii irositi dupa cateva zile. Mi s-a intamplat de multe ori sa fac achizitii proaste, de la mancare, la imbracaminte, sau altele… dar cred ca asa e normal, cand esti tentata si lovita din toate partile cu “promotii”!
Ba io recunosc ca mai cumpar cateodata si pentru ca ma mananca degetelele, mai ales cand vad reduceri š
Cred ca noi suntem in mare parte cu “dusul banilor la nevasta” pentru ca eu sunt responsabila cu toate cheltuielile comune si cele legate de copil. Avem carduri, conturi separate in banci diferite. Cand apar cheltuieli extra le anuntam, eu cu partea mea, el cu partea lui de ex cheltuieli legate de masina si vedem cum gestionam bugetul incat sa ne incadram. Cheltuielile mai mari le discutam, adica niciunul din noi nu si-ar cumpara aifone asa din senin ca apoi sa chitaim pana la urmatorul salariu
Ei, acum nici noi nu ne-am lua “aifon” asa, ca ni s-a pus pata, ca nu ne-a mers asa stralucit in ultima vreme. Dar la nivelul de un mouse, o tastatura sau un blitz mai ieftin pentru aparat, da. Uneori am mai chitait, na, nu suntem extrem de cumpatati. Dar chitaiam si separat, adica inainte de a fi impreuna, asa suntem noi š
la nivel de mouse, tastatura, o masinuta in plus pt copil sau barbat dupa caz, o rochita, o crema etc nici noi nu simtim nevoia sa facem consiliu de familie. Insa ce depaseste o anumita suma (din pacate nu prea mare) care ne poate destabiliza bugetul intra la aprobare. Inainte de Rares puteam sa chitaim linistiti, dar acum eu simt nevoia sa stiu ca am o suma de rezerva in caz de ceva neasteptat de genul medicamente pt copil, consultatie de urgenta si asta sa nu presupuna ca mancam toti 3 covrigi pana la salariu
Noi suntem fiecare cu contul separat, cu cardul separat. Cumparam care ce are nevoie, platim pe rand, nu tinem deloc o evidenta. Dar cheltuieli care nu sunt pentru casa sau pentru copil le discutam daca sunt majore, sau le anuntam dupa ce le-am facut. Adica niciodata nu mi-am luat ceva fara sa ii spun macar la final de zi (ma refer la haine, incaltaminte, cosmeticale si minuni nu cred ca il intereseaza) si nici el nu a “investit” in chestii de bicicleta, marea lui pasiune, fara sa imi spuna. Ce ramane se aduna la fiecare in cont si periodic ne mai uitam, mai facem cate un depozit. Deocamdata suntem in situatia de a castiga mai mult decat avem nevoie pentru traiul zilnic cu toate comoditatile lui, daca va fi altfel cu siguranta vom fi mai organizati.
Da, in general si eu ii spun “mi-am luat/comandat o pereche de cizme”, glumeam in articol. Si ma si incurajeaza sa le iau daca imi plac si ezit. š
La noi a functionat situatia cu “sertarul cu bani” cat am lucrat amandoi.Desi aveam conturi separate,banii se strangeau in casa,cardurile ni le treceam de la unul la celalalt,care avea primul drum la bancomat.Acum,de cand munceste numai el,avem mult mai putini bani,incat “sertarul” e doar o amintire.Banii care ii ia se impart in functie de cheltuieli,de obicei eu ma ocup de casa,copil si facturi,asa ca marea majoritate imi revin mie,isi pastreaza ceva si pt el si gata banii!:(Cand vrem sa facem achizitii vorbim intre noi si ne punem de acord,daca acum sau lasam pe mai tarziu!
Da, am uitat sa zic ca si noi platim facturile/datoriile/draciile primele, de fapt ramanem cu mai putin de jumate din bani sa traim si sa cheltuim dupa ce terminam cu astea… š¦
La mine, in prezent situatia e foarte simpla. El este finantatorul familiei, el administreaza conturile si depozitele, el plateste ratele, pe mine ma anunta cat avem in contul de economii la final de luna. Am si eu card duplicat pe contul lui de salariu, dar nu prea il folosesc. Eu nu ies pe strada, asa ca n-am ce sa cumpar, o mai trimit pe zana mea sa-mi ia fructe si atat. Imi lasa periodic bani, dar, cum n-am ce face cu ei, peste 2-3 saptamani ii dau inapoi ca am prea multi. Tot el face si cumparaturile pt casa… Cu ceva pt sufletul nostru e cam greu, ca la noi nu livreaza nimeni š¦
Cand sunt in Europa doar eu cu copiii imi transfera o suma de bani in contul meu si cand se termina mai zic sau cheltui direct cu cardul lui…Si, da, atunci cam fac prapad, dar pt copii, pt mine am devenit tare zgarcita si nu ma-ndur sa iau nimic.
Cheltuielile mai mari le facem cu cardul de credit si platim lunar…
Bine, la voi acolo e complicat rau pentru ca nu puteti iesi… š¦
Noi avem fiecare cardul de salariu, eu am un card si pe contul lui, (de pe vremea cand eram amarata si n-aveam servici si mi-a facut card pe contul lui ca sa nu stau sa plang pana vine el de la servici daca am vreo nevoie), si in plus avem o cutie de telefon intr-un sertar :)) unde tinem pasapoartele si punem banii cash pe care ii iau de la jobul meu nr.2. Fiecare cu contul lui de internet banking, amandoi ne stim id-urile si parola reciproc.
Eu platesc ce tine de casa si se poate plati pe net, gen curent, gaz, telefoane, cablu. El habar n-are cum “se face chestiile astea”, mai radeam eu acum vreo cativa ani ca daca ma paleste plecatul in strainatate, in maxim 3 luni ramane fara gaz, curent si net :)) El plateste cam tot timpul maretele cumparaturi de la sfarsit de saptamana. Din “cutie” platim bona, intretinerea, banii de “buzunar”, chestii din astea.
Eu fac planurile de concediu, prezint variantele, negociem, si cand ajungem la un numitor comun, respectiv suma si destinatia, fac diverse manevre intre conturi ca sa platim concediul.
Daca avem chef de vreo cumparatura mai “mare” (gen aparat foto, ca ultima trasnaie), stabilim de comun acord bugetul maxim, apoi cel cu dorinta isi alege obiectul. Daca am chef de prostioare gen cosmeticale sau tzoale, imi iau daca stiu ca suntem ok cu banii, fie ei pe cardul meu sau al lui.
N-am stat niciodata sa calculez cine, cat si pe ce cheltuieste, banii sunt ai nostri indiferent in care cont stau.
No, si la voi am ametit. :)) Greu cu oamenii astia organizati š
De fapt doar eu sunt aia organizata :)) care tine minte 2 pinuri, 2 id-uri si o parola, si termenele de plata la utilitati, si incepe din decembrie sa caute locatie pentru mers cu plodul vara la mare :)) restul obiceiurilor au venit de la sine si s-au transformat in rutina.
Din deceeeembrieeeee? Vaaai! Eu am inceput sa caut pe 1 septembrie loc de plecat pe 20. Tot septembrie :))) Ma rog, in tara. Pentru concediile “afara” ma interesam cam prin mai pt septembrie sau in februarie pentru mai
Noi eram, pana nu de mult, fiecare cu cardul/contul/banii lui. DIn banii lui Adi se platea tot (rata, facturi, mancare etc), din banii mei imi luam eu ce voiam si nimicuri necesare in casa, ca oricum nu aveam eu sume fabuloase in cont. De-o bucata de vreme (de cand cu criza instalata cu acte in regula si la noi in casa), din banii lui platim rate si facturi, din ai mei luam mancare si cand nu mai avem, intram in overdraft :)). L-am avertizat ca atunci cand o sa imi gasesc un job sa considere inexistent salariul meu pentru cel putin 3-4 luni :D.
Apropo de PIN-uri, noi avem amandoi, la absolut toate cardurile acelasi PIN. Mi-ar fi imposibil sa retin 5-6 coduri.
Mda, si eu mi-am pus la ambele carduri -ale mele- un singur pin (si ala previzibil :D)
nus daca a mai zis careva. stii ca poti sa pui ac. parola la absolut each and every little card you have, right? la bancomat
Nu la toate bancile, din pacate. Eu pe ale mele am pus… Dar nu pot pune aceeasi parola si pe contul de e-banking, deja se complica treaba :)))
aia intra la rand cu parola de internet, asa, in general š
Bai, imi cer litere, cifre, simboluri si-o majuscula. š
App, e un banc pe tema asta, il dau cu c/p ca mi-e lene sa traduc:
During a recent password audit, it was found that a blonde was using the following password: “MickeyMinniePlutoHueyLouieDeweyDonaldGoofySacramento”
When asked why such a long password, she said she was told that it had to be at least 8 characters long and include at least one capital.
:)))))))))))))))))))))))))) bun, nu-l stiam
Noi nu suntem fani Excel dar nici nu e nevoie, ca are barbatul ditamai chartul in memorie. Nu stiu frate cum reuseste sa keep track of everything ! Eu nu sunt prietena cu banii, dar deloc ! Azi am 300 de lei (exemplu doar), maine nu mai sunt dar nici nu stiu ce am facut cu ei. Asa ca finantele noastre sunt in mana sotului, el gestioneaza. Avem si carduri dar fiecare cu a ma-sii, oricum nu tinem toti banii pe carduri.
Datorita faptului ca sotul castiga asfel incat sa plateasca on line datoriile catre furnizori,ratele la banca ,salariul meu fiind muult mai mic decat al lui, el administreaza banii in casa.Tot el ,mentine evidenta cheltuielilor intrun tabel excel.Eu nu am nervi pentru detalii. De cand am inceput serviciul,traversam o perioada mai delicata financiar si suntem f chibzuiti. Doar concediu ramane concediu pt ca nu tre sa platim cu bani!!In rest e loc de mai bine,sanatate sa fie!
Aaaa, am urat intotdeauna sa depind financiar de altii,insa de ce fugi,de aia nu scapi! Sper sa depaseasc perioada fara sa incaruntesc!
La noi e mai dezorganizata treaba.Eu castig si lei si euro,el nu are venit fix.Eu primesc banii o data in luna,el zilnic,asa ca niciodata nu stim care e suma care a intrat intr-o luna in casa.Cheltuim la comun leii mei si venitul lui si euro ii punem in contul de economii.Banii cash sunt si pe card si in casa intr-un sertar(old fashion way,stiu :)))din care luam amandoi pana nu mai avem ce lua :)) Daca apar cheltuieli neprevazute umblam la economii,caz in care discutam in prealabil,in rest e democratie :)) si fiecare cumpara ce vrea.
El plateste facturile cand are timp,la cumparaturi mergem impreuna iar shoppingul online il facem separat:eu pt mine,el pt el,amandoi pt copil.