Tags
Cu multi ani in urma, profesorul meu de spaniola, un chilian venit in Romania de putin timp, ne-a povestit ca primul cuvant “adoptat” din limba romana de catre toti cei din comunitatea de expati de limba spaniola e “descurcar”. E un barbarism, evident, vine de la “a (se) descurca”, pentru ca e un verb care se pare ca in limba lor nu are echivalent. Nici in engleza nu are din cate stiu, exista “manage”, “handle”, “cope”, dar niciunul nu-s sinonime perfecte.
Mi-e greu sa fac un potret exhaustiv al nesimtitului roman. As scrie un roman fluviu, probabil, si tot ar mai ramane ceva de spus. Dar, indiferent daca e vorba de nesimtitul care arunca ambalajul pe trotuar sau ala care doarme in Parlament pe banii contribuabililor, el “se descurca” in orice situatie. Si e mandru de asta.
In general, pe langa faptul ca e mitocan si sfideaza bunul simt cu seninatate, mai are si gura mare. Si aici se descurca de minune. Sa te fereasca Sfantul sa ii faci observatie de vreun fel unui nesimtit, ca te trece Dunarea cu gura lui. Apoi se mandreste ce bine te-a pus la punct.
Nesimtitul e peste tot. In metrou unde te calca si te injura ca-i stai in cale. La birou unde isi fierbe oua in filtrul de cafea si se rasteste la tine ca el e la dieta si firma nu-i ofera conditii, el n-are 6 lei de dat pe un fierbator in Obor. Pe scara blocului unde pune muzica la maxim si cand te duci la usa lui te face cu ou si cu otet ca legea spune ca are voie sub 90 de dB. Ce sa mai zic? Nesimtitul roman e uneori in fruntea Guvernului. E un simbol national.
Am avut acum cateva luni o discutie virtuala foarte interesanta cu un… domn. Mi-a explicat ca bunul simt e un concept depasit, acum nu mai trebuie respectate decat acele reguli impuse de legislatia in vigoare. Scrie undeva ca nu am voie sa te injur? Nu? Ok, du-te-n ***** ma-tii! Scrie ca nu am voie sa imping babe in tramvai? Numai daca se lasa cu zile de spitalizare. Le imping incetisor, sa fiu sigur. Scrie undeva ca daca promit sa fac ceva trebuie sa si fac? Am semnat vreun act, ceva? Ha-ha, fraiere, doar nu te astepti sa ma tin de cuvant… Cica asta se numeste “libertate” si avea de gand sa-si educe si copiii in acelasi spirit. Asta daca va puneati intrebari legate de perpetuarea speciei respective.
Daca, intamplator, exista vreo lege sau vreun act care sa amendeze ce a facut el, exista doua variante. Ori se revolta in gura mare (si atunci devine un cetatean responsabil, cu constiinta civica, care lupta impotriva legislatiei aberante), ori te prosteste in fata. Stai asa, ca nu-i asa. E interpretabil. Stai sa-ti explic ca de fapt nu scrie asta. Una peste alta, daca el e destul de tupeist si tu destul de… fraier, pleci de acolo cerandu-ti scuze pentru deranj. Nu merge sa-i bati obrazul, tenul lui de hipopotam nici nu simte.
Eu, personal, recunosc ca fac parte din acea categorie de oameni care nu se descurca deloc cu nesimtitii. Nu am nici tupeul, nici lipsa lor de scrupule (sau de “obraz”, vorba lui mamaie, Dumnezeu sa o ierte, care m-a educat asa cum au invatat-o pe ea maicutele la pensionul “Notre Dame” din Turnu Severin pe la sfarsitul anilor ’30). Nu le fac fata. Dar, stiti ce? Zau ca sunt mandra de mine. Cu cat sunt ei mai nesimtiti, cu atat sunt eu mai fericita ca nu-s ca ei si mai impacata cand ma uit in oglinda.
Nu ma descurc cu nesimtitii. Deloc. Cand pot sa-i evit, o fac cu inima impacata. Cand nu am de ales, si-s pusa in situatia de a-i infrunta (ca exista si situatii d-astea in viata), simt ca fac ulcer si colica biliara, 2 in 1. Cate un nesimtit “de cursa lunga” imi poate strica mai multe zile la rand.
Voi, cum sunteti? Cum va descurcati cu astia cu soriciul gros?
Teoria Chibritului 
Cred ca sunt destul de rea. Adica mai degraba ochi pentru ochi decat sa intorc obrazul celalalt.
Ah, nu intorc obrazul, in general intorc fundul 😀
Eu incerc sa fug. Daca e musai sa ma confrunt am observat ca cel mai bine e sa ramai calm, daca iti pierzi pentru o secunda cumpatul te face cu ou si cu otet, cu ultimele noutati din mahala.
Hai ca ma facusi sa rad, prima data pe ziua de azi, thank you! 😀 Da, cam astea sunt si reactiile mele, in general daca nu am scapare raspund calm dar cu falcile inclestate de nervi, imi ies cuvintele printre dinti. Si cu cuvinte putine, ca mi-e teama sa se prinda ca sunt un pachet de nervi si l-as impusca intre ochi fara regrete 😀
Solutia e ori sa pleci ori sa faci pe nebunul. Daca nu esti mai nebun decat el n-ai nicio sansa, altceva nu-i impresioneaza.
Eu chiar n-am nicio sansa, sunt “toasted”, vorba Oanei 😀
Ce sa zic? Eu am scapat de ei. Imi iau “doza” cand vin in Ro si ma evervez la culme. Nu prea am intalnit din astia nesimtit pana in maduva oaselor, dar pe caţele care ma calca cu carutul din supermarket, nu le las fara o ironie pe care s-o inteleg doar eu :D. Ma descarc cat de cat in felul asta. Apoi imi zic ca la anul stau mai putin in Ro si cred ca o sa ajung sa raresc vizitele 😀
Da, si la mine e mult mai bine acum, in localitatile mici nu e chiar atat de rau. Dar nu am rupt toate legaturile cu Bucurestiul, din pacate. 😀
Eu recunosc ca nu fac fata si capitulez (ma intorc si plec) destul de repede.
Acum ceva timp am citit Ghidul nesimtitului si l-am compatimit sincer pe Radu Paraschivescu pentru cercetarea pe care a facut-o pentru carte.
Esential pentru nesimtitul aspirant mi s-a parut Decalogul de la sfarsit:
1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.
2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.
3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.
4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.
5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.
7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.
8. Evită să îţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori.
10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.
Da, l-am citit si eu mai demult 🙂 Zau ca asa e! 😀
Despre astia cu soricu’ gros vreau sa-ti zic ca eu am pierdut de prea multe ori in fata lor. Chiar daca imi exprim opinia, chiar si atunci cand nu mi se cere, astia cu soricu’ gros tot cum vor ei fac, ca-s “buricul Pamantului”, si ca oricum in opinia lor li se cuvine…
Nu stiu ce sa zic, uneori nu prea ai ce sa faci! Chiar daca te certi, sau le spui parerea nu rezolvi nimic. Sunt o specie supravietuitoare, care avanseaza usor, si logic ca nu dau doi bani pe parerea altora!
Da, in general nu ai sanse daca nu esti ca ei. Dar se intampla, cum am patit eu acum, sa ai o relatie contractuala cu un nesimtit. Nu poti sa-i intorci fundul, avocatii sunt scumpi, trebuie sa incerci sa gasesti rezolvari amiabile inainte… Naiba te-a luat :))))
Iti tin pumnii, sa iti iasa lucrurile fara prea multe pagube si nervi! si fara avocati, asta e clar ultima solutie.
Cand am citit titlul,instant mi-a trecut prin fata ochilor o faza ce-am patit-o vara trecuta…cu nesimtita romanca.Sotul parcase masina paralel cu un gipuletz,iar eu coborasem pana la un magazin,peste drum de unde am asistat stupefiata mai apoi, la urmatoarea faza:O pisi blonda si pe tocuri,se apropie val vartej,de gipuletz.Sotul lasa geamul jos la masina,vrand sa o intrebe galant,daca are loc(avea)sau sa-si traga masina,ca na parcase ultimul,si cumva la fix.Pisi grabita,deschide usa,trantindu-o suav,intr-a sotului.Cu zgomot.Cu urme.Isi arunca poshetutza,pe scaunul de langa sofer,tranteste inapoi,suav portiera si face inconjorul gipuletzului urcandu-se la volan.Si pleaca.Ghici cine statea ca proasta in mijlocul drumului,cu gura cascata?!
Vai, au ajuns si la voi pisi astea? 😀
Da, stiu specia. In Bucuresti imi blocau trotuarul cand imi plimbam copilul cu caruciorul. Una m-a si lovit cu “gipuletzul” cand eram cu burta la gura. Pe trotuar. Apoi a tipat la mine ca nu ma feresc. 😀
Eram in Oradea la parinti,ca daca se intampla aici,indata o dadeam la militie:D
Da tu chiar n-ai pe unde te plimba,numa pe trotuare?Du-te duamna si tu pe mijlocul drumului…Eu n-asi putea sa traiesc in orasele mari…atata nesimtire crasa,si tupeu si bataie de joc m-ar darama la un moment dat.Ca sa nu m-ai zic de stresul cotidian si ce inseamna in general “viata la oras”.Aici in sat ma salut cu toate babele,si-i apreciez din tot sufletul pe tzaranii astia care nu se stiu “descurca”,amabili si simpli de-ti vine sa-i pupi.
🙂 Stiam eu ca trebuie sa existe cineva sa ma inteleaga si pe mine, O sa scriu mai mult despre asta intr-o zi…
Acu vreo 2 zile erau politistii in parcare la carrefour, dadeau amenda celor parcati pe locurile alea speciale pentru persoanele cu handicap. Nu unul, multi.. o armata de politisti, ii vedeai de la o posta, dar asta nu insemna deloc ca ramaneau fara ocupatie.. Nuuuu….”nesimtitii” veneau in continuu. Parcau, coborau, le pica falca cand in sfarsit se prindeau ce cauta politia acolo. Zici ca eram la camera ascunsa. Nu-mi venea sa cred ca parcheaza atatia acolo chiar si cand e politie. Sa mai spun ca unuia chiar i s-a facut loc :)))? Imi pare rau ca nu se intampla mai des!
Eu, de regula, evit o confruntare in primele 30 de secunde daca vad ca nu am cu cine sa ma inteleg dar in trafic e muuult mai greu. Sunt vreo cateva specimene pe care le-as impusca, fara retinere, fara regrete! As incepe cu melteanul care era sa ma faca praf cu un tir, venit de pe drum fara prioritate, si care dupa ce m-a vazut alba la fata si incercand sa calmez copilul care urla in spate imi trimitea bezele….
Da, cred ca pentru unele probleme amenzile raman solutia ideala. Mai ales daca sunt mari, pentru ca altfel mitocanul de mall le trateaza ca pe o taxa mai scumpa ca sa parcheze mai aproape…
Tocmai ce am auzit la radio(sau la tv, ca era si asta deschis, nu mai stiu), intrebarea: oare o sa fim si noi o tara civilizata vreodata? Bai si m-a luat asa o limbarita de una singura (ca asa fac cnad ma enervez, mai trancan si singura) si-mi ziceam: niciodata Romania nu o sa fie o tara civilizata! De ce sunt eu asa sigura? Pai marea majoritate a copiilor din ziua de azi, cresc educati de parintii lor in felul urmator: sa arunce o mizerie pe jos, fara sa fie invatat ca trebuie aruncata la gunoi, sa fie invatat ca daca vrei sa te descurci trebuie sa impingi si sa dai din coate sa ajungi in fata(bine ca poate fi invatat si mai bine, sa se puna in fata si sa gaseasca el un motiv), sa fie invatat sa nu zica te rog si merci si asta nu pt ca i s-a spus: mai, sa nu zici nicidata merci si te rog, nu, asta pt ca pe el nu l-a invatat nimeni ca asa este frumos… si etc.
Si uite asa cresc in ritmul asta. Copilul nu are nicio vina, dar odata adult fiind, devine un gunoi al societatii el insusi.Si atunci daca el si multi altii sunt niste gunoaie, cum tara asta sa fie civilizata si curata? Daa, va fi civilizata si curata doar daca pe roman sta cineva cu biciu'(amenda)
Ca sa raspund si la intrebarea ta, eu am inceput sa devin cam ‘imuna’ la ce vad, pt ca nu mai vreau sa ma mai enervez pt niste needucati.Dar si cand ma apuca, trancan verzi si uscate si ii zic persoaei in cauza(bine ca e mai rar)
Darling, se numeste “educatie libera”. 😐 Trebuie sa-mi fac eu curaj intr-o zi sa infrunt toata eventuala comunitate de mame atasate si isterice, ca sa scriu ce parere am despre asta 🙂
Eu de felul meu sunt mai a dracu’ si mai isterica, recunosc. Atunci cand am motive, desigur. Asta inseamna ca in general ma pot descurca relativ ok cu majoritatea celor din specia comentata. Probabil ii loveste ca o persoana care pare relativ pisi inofensiv poate adopta si alt limbaj decat mieunatul suav, nu stiu. In fine, eu daca incep sa “scuip” ma linistesc si ma calmez, ailalti se enerveaza (din pacate uneori sunt si victime colaterale). Daca tac, incep sa fierb cu spume in interior, nu e bine deloc.
Problema mea e cu nesimtitul the big boss. Am un specimen din asta care se crede pe tarlaua lu’ tat-su. Nu se poarta numai cu mine asa, ci cu toata lumea, de unde deduc ca are o nevoie acuta sa demonstreze ce mare si tare e el. Asta mi-a pus capac. Singura solutie care-mi ramane e sa-l evit cat pot eu de mult. Din fericire, imi iese asta in 99% din cazuri. In restul de 1% din cazuri e naspa tare.
Eu nu m-am relaxat niciodata certandu-ma. Adica, pe bune, chiar nu, nu-s genul care face urat si se descarca, eu fac urat si plang 16 ore in perna acasa. Nu e o afacere. In plus, sunt in mod evident lipsita de aptitudini in sensul asta, la cearta imi inchide gura oricine foarte repede. 😀
Mai, la mine cred ca e felul meu de a ma apara de energia negativa pe care vor ailalti sa mi-o transmita, parez si le-o trimit lor inapoi :)) si functioneaza cand e vorba de persoane straine/neutre, certurile cu barbatu-meu sau cu maica-mea, de exemplu, ma obosesc si-mi provoaca dureri de cap la propriu.
Eu cand am vazut poza mi-am adus aminte de mine saptamana trecuta in parcarea Lidl. Noi indesam copilul in caruciorul nedestinat lui si il vad pe unul de parcheaza pe locurile pt persoanele cu handicap. Il vad ca se da jos si cum eram f aproape ii spun sotului “Uite cati handicapati sunt si in Clujul asta”. Mi-a aruncat ala o privire mai, mai sa nu ma bata.
In general eu nu ma abtin, dar era sa-mi iau una in freza de la un golan de cartier pe care l-am deranjat spunandu-i sa se dea la o parte din fata mea la casa unde trebuia sa platesc. La casa aia incasau 2 tipe, dar lui inca nu-i venise randul si statea protap acolo si eu pe langa el trebuia sa ma inghesui sa-i dau tipei banii si ea restul si produsele (era magazin clasic). Cand mi-am permis sa-l deranjez a facut un scandal de se uitau toti consternati, dar nimeni n-a indraznit sa-i zica nimic ca era ditamai matahala de golan de cartier.