Tags

Cu multi ani in urma, profesorul meu de spaniola, un chilian venit in Romania de putin timp, ne-a povestit ca primul cuvant “adoptat” din limba romana de catre toti cei din comunitatea de expati de limba spaniola e “descurcar”. E un barbarism, evident, vine de la “a (se) descurca”, pentru ca e un verb care se pare ca in limba lor nu are echivalent. Nici in engleza nu are din cate stiu, exista “manage”, “handle”, “cope”, dar niciunul nu-s sinonime perfecte.

Mi-e greu sa fac un potret exhaustiv al nesimtitului roman. As scrie un roman fluviu, probabil, si tot ar mai ramane ceva de spus. Dar, indiferent daca e vorba de nesimtitul care arunca ambalajul pe trotuar sau ala care doarme in Parlament pe banii contribuabililor, el “se descurca” in orice situatie. Si e mandru de asta.

In general, pe langa faptul ca e mitocan si sfideaza bunul simt cu seninatate, mai are si gura mare. Si aici se descurca de minune. Sa te fereasca Sfantul sa ii faci observatie de vreun fel unui nesimtit, ca te trece Dunarea cu gura lui. Apoi se mandreste ce bine te-a pus la punct.

Nesimtitul e peste tot. In metrou unde te calca si te injura ca-i stai in cale. La birou unde isi fierbe oua in filtrul de cafea si se rasteste la tine ca el e la dieta si firma nu-i ofera conditii, el n-are 6 lei de dat pe un fierbator in Obor. Pe scara blocului unde pune muzica la maxim si cand te duci la usa lui te face cu ou si cu otet ca legea spune ca are voie sub 90 de dB. Ce sa mai zic? Nesimtitul roman e uneori in fruntea Guvernului. E un simbol national.

Am avut acum cateva luni o discutie virtuala foarte interesanta cu un… domn. Mi-a explicat ca bunul simt e un concept depasit, acum nu mai trebuie respectate decat acele reguli impuse de legislatia in vigoare. Scrie undeva ca nu am voie sa te injur? Nu? Ok, du-te-n ***** ma-tii! Scrie ca nu am voie sa imping babe in tramvai? Numai daca se lasa cu zile de spitalizare. Le imping incetisor, sa fiu sigur. Scrie undeva ca daca promit sa fac ceva trebuie sa si fac? Am semnat vreun act, ceva? Ha-ha, fraiere, doar nu te astepti sa ma tin de cuvant… Cica asta se numeste “libertate” si avea de gand sa-si educe si copiii in acelasi spirit. Asta daca va puneati intrebari legate de perpetuarea speciei respective.

Daca, intamplator, exista vreo lege sau vreun act care sa amendeze ce a facut el, exista doua variante. Ori se revolta in gura mare (si atunci devine un cetatean responsabil, cu constiinta civica, care lupta impotriva legislatiei aberante), ori te prosteste in fata. Stai asa, ca nu-i asa. E interpretabil. Stai sa-ti explic ca de fapt nu scrie asta. Una peste alta, daca el e destul de tupeist si tu destul de… fraier, pleci de acolo cerandu-ti scuze pentru deranj. Nu merge sa-i bati obrazul, tenul lui de hipopotam nici nu simte.

Eu, personal, recunosc ca fac parte din acea categorie de oameni care nu se descurca deloc cu nesimtitii. Nu am nici tupeul, nici lipsa lor de scrupule (sau de “obraz”, vorba lui mamaie, Dumnezeu sa o ierte, care m-a educat asa cum au invatat-o pe ea maicutele la pensionul “Notre Dame” din Turnu Severin pe la sfarsitul anilor ’30). Nu le fac fata. Dar, stiti ce? Zau ca sunt mandra de mine. Cu cat sunt ei mai nesimtiti, cu atat sunt eu mai fericita ca nu-s ca ei si mai impacata cand ma uit in oglinda.

Nu ma descurc cu nesimtitii. Deloc. Cand pot sa-i evit, o fac cu inima impacata. Cand nu am de ales, si-s pusa in situatia de a-i infrunta (ca exista si situatii d-astea in viata), simt ca fac ulcer si colica biliara, 2 in 1. Cate un nesimtit “de cursa lunga” imi poate strica mai multe zile la rand.

Voi, cum sunteti? Cum va descurcati cu astia cu soriciul gros?

foto