Tags
De data asta m-a inspirat Nina cu articolul ei. Stiu ca v-am mai povestit pe alocuri cat de dezastru sunt eu in bucatarie, dar cred ca a venit vremea sa recapitulez.
Asadar… am ajuns sa stau singura (fara parinti sau alti adulti “gospodari”) destul de devreme. Vrand-nevrand, am ajuns si in preajma aragazului tot de pe atunci, ca nu aveam mereu bani de Mac si mi se mai lua si de chipsuri si sandvisuri. Am aproape 15 ani de “bucatareala” si tot de atunci incepe istoria dezastrelor culinare. Ca sa ma intelegeti, mie nu-mi place sa fac chestii cu mainile mele. Dar deloc. Si nu sunt nici dotata pentru asa ceva. Nu stiu sa cos un nasture fara sa arate de parca l-a cusut fiu-meu in varsta de 3 ani jumate, nu stiu sa calc o camasa fara dungi si cute (apropo, stiti ca s-au inventat camasile office care nu se calca? Le gasiti la Lidl la pret decent), nu stiu sa fac floricele din albus si ochisori de maslinute pentru oua umplute, nu stiu sa toc legume fara sa-mi tai minim un deget. Nu stiu si nici nu-mi place. In plus, mai sunt si maxim de distrata si uituca. Rau de tot. De cand ma stiu.
Acestea fiind zise, mancarurile mele sunt in general urate. La gust am mai progresat, stiu sa folosesc condimentele si am un sertar plin cu toate aromele pamantului, dar habar nu am sa aranjez o farfurie frumos si nici nu-i vad rostul, oricum se mananca in 10 minute si nu particip la niciun concurs. Da, da, stiu ca e o arta. Nu-i pentru mine.
Apoi, periodic, fac cate o gafa majora. De exemplu nu-s atenta si pun indulcitor in loc de sare (arata cam la fel flaconul). Nu glumesc, chiar am comis-o. Ieri. Mai rau, lui fiu-meu i-am pregatit intr-o noapte ness in loc de lapte. Norocul lui, sarmanul, ca am avut o strafulgerare de genul “dar ce-i laptele asta asa maro?” inainte de a-i da biberonul, altfel ar fi stat treaz si in ziua de azi. Sigur, pot da vina pe oboseala, dar adevarul e ca asta e genul de chestie pe care o fac constant. Nu foarte des, dar o data la 2 luni o mai comit…
Eeei, apoi vin chestiile mai grave, din categoria “112”. De exemplu atunci cand am pus cartofi la prajit si m-a sunat prietena mea, am luat telefonul si m-am dus in sufragerie sa vorbesc linistita. Si vorbeam mult pe vremea aia, nu aveam mess, stateam cu receptorul la ureche si tocam tot ce ni se intampla in ziua respectiva. Am vorbit vreo 2 ore. Mirosea oarecum ciudat la un moment dat, dar era casa de studenti, nimic nu era cu adevarat de natura sa induca panica. Cand am deschis usa de la sufragerie m-a lovit un fum dens si negru cu miros de candela arsa. Da, erau cartofii mei carbonizati si uleiul transformat in pacura. 😀
Tot in perioada aia, ma apucase nu stiu ce dieta. Cred ca daneza, ca era cu oua fierte tari. Si-am pus eu ouale la fiert, apoi a aparut amicul meu cu o caseta video inchiriata. Mda, tot in antichitate, astia mai mici nu stiti cum era 😀 Ok, deci sa vedem filmul! Mi-am luat sticla de apa, m-am instalat la TV, la un moment dat s-a auzit un pocnet dar nu l-am luat in seama (v-am zis ca eram zen, da?!). Cand s-a terminat mi-am amintit de oua. Am dat navala in bucatarie, ibricul era gol, negru si cu emailul crapat (era d-ala smaltuit), ouale… nicaieri. Am pornit in cautarea lor mai ceva ca aia de la CSI, nu erau nicaieri, am descoperit niste cojite pe undeva prin jurul aragazului, ceea ce a eliminat ipoteza ca s-au carbonizat complet, am cautat, am tras aragazul… ouale nicaieri. Am presupus ca a intrat o pasare pe geam si le-a furat – ca stateam la etajul 12, apoi nu stiu care dintre noi a ridicat ochii in sus… si le-a vazut! Explodate, pe jumate negre, lipite pe tavan. 😀 Le-am dat jos de acolo cu spaclul…
Povestea continua, pana in zilele noastre. Ati zice ca in timp am invatat ceva din chestiile astea… ei bine, nu! Cum era sa dau foc la casa cu puiul invelit in hartie de copt care s-a aprins in cuptorul electric am mai povestit, nu mai reiau. Dar sa v-o spun pe ultima. In ianuarie, acum, in 2013. Eram in Bucuresti, stateam la ai mei acasa, dar ei erau plecati, aveam multa treaba (renovam un apartament), copilul dupa noi, evident. M-am gandit eu intr-o dimineata sa-i fac o supa de curcan. Am pus curcanul, legumele, am lasat sa fiarba, am dat focul mic (norocul meu), apoi, pe la 11… a sunat “consortul” si mi-a zis sa ma imbrac repede ca vine sa ne ia sa mergem in Bricostore (or something). M-am imbracat, am imbracat copilul, am mers in brico, am luat mocheta, am incarcat mocheta, am descarcat mocheta, s-a facut cam 5 jumate dupa- amiaza si dintr-o data m-a lovit! SUPA!!! Nu am inchis focul la ea. Repede, in masina, sa ne grabim (vorba vine, prin traficul bucurestean de sfarsit de program). Cand am intrat in bloc m-a izbit un miros de carne arsa. Cand am intrat in casa m-a izbit fumul. AM deschis tot ce se putea deschide, apoi am mers toti la masa, la Pizza Hut. Imi cer scuze vecinilor, pe aceasta cale, pentru duhoarea de crematoriu pe care au indurat-o cateva ore bune. 😀
De chestiile necomestibile ajunse la cos nici nu mai pomenesc. As fi putut hrani copiii dintr-un sat african cu ingredientele alea cativa ani buni. Nu pomenesc nici de chestiile cvasi-comestibile pe care le-am inghitit de foame. Va spun un secret: daca iese ceva naspa, puneti chilli pisat. Sau Tabasco. N-o sa mai stie nimeni ce-i acolo. Sa va mai spun ca gatesc foarte picant? 😀
Bine, trebuie sa existe si exceptia… aceea. Ia ghiciti ce fac eu si-mi iese mereu? Aluaturi. Paine, coca de orice fel, cozonac. Da, fix alea pe care le rateaza toata lumea buna. Am facut si paine cu maia naturala cultivata de mine “out of scratch”. Si nu, cartofi prajiti decenti fac foarte rar, in general nu stiu cand sa-i intorc. Si nici cum. 😀
Cam asta e cu mine si cu bucataria. Norocul meu ca-mi place mancarea, altfel m-as fi lasat de mult de “meserie”. Voi cum sunteti? Mai exista dezastre culinare pe lume in afara de ale mele?
Teoria Chibritului 
nu pot sa cred ca e adevarat tot ce spui….aia cu ouale a fost maxima!!!!
eu nu prea am cu ce sa ma “laud” la dezastre pt ca in marea majoritate a timpului imi ies toate sau, dc vad eu ca da semne de esec,….improvizez ceva si o dreg.
Ultima mea boacana a fost duminica cand m-am apucat sa fac un tort de mere.
am bagat merele la cuptor sa se coaca, am facut blatul, l-am pus peste mere si am bagat iar la cuptor, la foc mic (mare noroc!!!). toata lumea a iesit afara, in curte sa planteze zambile. ce, eu sunt mai fraiera sa stau sa pazec tortul??? nu! ies si eu si vin mai tarziu sa ma uit la tort…
mi-am adus aminte dupa vreo ora jumate :))
Deja imi imaginam bucataria neagra toata dar, spre surprinderea mea, totul a fost ok.
merele s-au caramelizat un pic dar sunt mai bune acum iar blatul si el a prins gust de turta dulce de la siropul caramelizat al merelor….
asa ca…tot raul spre bine 🙂
Nico, la tine trebuie sa vin sa mananc prajituri. 😀
Si da, e chiar adevarat tot ce-am zis, sunt varza 😀
Asta cu uitatul pe aragaz se intampla si la mine cam o data la 2 luni. Nasol e ca am si senzor de fum si ma suna firma de paza sa ma intrebe ce gatesc 😦 Mie imi place sa fac o mancare deosebita, care sa arate frumos, ceva special. Daca ma pui sa fac o supa si o mazare ma plictisesc ingrozitor. Asa ca le pun acolo pe aragaz si uit de ele.
Nu prea am mari dezastre pt ca urasc sa spal cuptorul. Din tot sufletul. Asa ca daca bag ceva acolo ma asigur ca nu-l uit, pun timer, pun intr-un vas incapator sa nu dea pe afara. Aragazul e usor de curatat, imi permit scapari, dar la cuptor nu. 🙂
Dar pot sa-ti povestesc de barbata-meu care inafara de oua nu stie sa faca nimic. Si s-a apucat el sa faca clatite. Aveam 3 farfurii atunci in casa, le-a murdarit pe toate, a ars tigaia, am gasit clatite semipreparate cazute dupa aragaz, compozitie din aia pe jos, ulei pe masa… Intr-o ora cat am lipsit a fost dezastru. De atunci am descoperit clatitele de la Mega si i le cumpar de cate ori ii mai vine vreo o idee culinara.
Cuptorul nu se spala, se auto-curata prin ardere 😀 Mi-a curs ceva cascaval de pe o pizza in cuptor acum cateva zile, a fumegat de 4 ori dupa aia, apoi a trecut. 😀
Eu ma pricep la gatit, chiar binisor, as zice, daca as vrea musai sa ma laud. 😀
Cu toate astea am uitat niste orez in cuptor pentru multe ore si l-am aruncat apoi cu tot cu oala. Si nici la prajituri nu ma pricep. In afara de crema de zahar ars, chec, orez cu lapte si clatite nu ma bag. Mi-ar iesi ceva, ceva, cred, dar pentru ca nu-s innebunita dupa dulciuri, prefer sa zic ca nu stiu sa fac si gata.
Ma rog, ideea e ca ma pricep la gatit, dar nu-mi place sa fac asta. Am avut perioadele mele de glorie in care chiar imi placea sa fac asta, dar bine ca mi-a trecut in timp util. Acum gatesc doar pentru ca trebuie sa mancam ceva si rar ma mai avant sa incerc ceva nou, gatesc clasicele mancaruri care-mi plac mie (si care-s putine, crede-ma), iar si iar si iar.
Poti sa te lauzi, doar ai fost bloagarita culinara 😉 Dupa ce termin cu Dukanul sa stii ca ma auto-invit si la tine la o fasole batuta 😀
Te astept cu placere!
Neata, eu sunt ceva la mijloc cand vine vorba de gatit, nu sunt nici dezastru, nu sunt nici talentata. Sotul meu mananca ce gatesc eu, chiar daca mai uit sa pun sare.
Referitor la accidente, nu o sa uit niciodata accidente de cand ne-am mutat unde stam acum. A venit si mama sa ne ajute cu perdele si alte detalii de genul si inainte sa o ducem la gara a zis sa ne lase o ciorba. A pus toate ingredientele si a zis sa o mai lasam la fiert putin inainte sa o mancam. Noi am dat drumul la foc si am zis ca ne intindem putin pana se face ciorba. Doar ca putinul ala s-a facut mai mult si noi am adormit. Peste cateva ore s-a trezit sotul meu de la tot fumul care era in casa, eu nu aveam nicio treaba, cred ca as mai fi dormit vreo 2 ore :)))
Am o prietena care a dat foc la bucataria parintilor incercand sa faca o portie de cartofi prajiti.
Generatia noastra mi se pare ca e generatia extremelor la aces capitol, exista persoane foarte talentate si exista persoane care nu au nicio treaba cu asta. Ce imi place fata de generatiile trecute e ca nimeni nu se mai uita ciudat la tine daca esti pe langa, e natural si normal sa ai alte preocupari
Nu stiu daca e doar generatia, cred ca e important si mediul. Uite, la tara toata lumea gateste, chiar daca sunt fete cu facultate…. Asa se face aici.
:)) Nu te judeca atat de aspru. Mai sunt si alte dezastre. Am pierdut sirul datilor cand i-am uitat mancarea lui R pe foc si mi-am vazut linistita de ale mele. Eu sunt constienta ca sunt praf si nici nu ma straduiesc sa par altfel, unii ar comenta ca sunt lenesa, dar nuuu, singurul motiv pentru care nu gatesc e ca nu vreau sa otravesc lumea 😀
Ca sa mai salvez un pic din imagine tin sa precizez ca imi ies foarte bine prajiturile (in afara de cele cu aluat)
No, daca ne unim facem cofetarie, cozonacii si checurile le fac eu 😀
Neatza. Eu rar gatesc si cand gatesc nici mie nu-mi place gustul :))). O mai si comit, o singura data am carbonizat cartofii prajiti, dar mai ard (se prinde de oala) mancarea. Gatitul nu-i de mine
Bine, dar tu-ti permiti sa nu gatesti, sa zic asa, sotul tau chiar ca e Masterchef 😉
Cu oul fiert mi-s patita si eu.L-am pus in ibric, focul mic, si l-am dus pe fiu-miu pe tron(undeva in jur de 9 dimineata), am supravegheat plodul, am luat plodul de-acolo, am uitat sa-i dau copilului sa manance-bineinteles, oul era masa(Cat de tuta pot fi sa nu-mi hranesc propriul copil?Pt. baiat oricum n-a contat, ca si-asa mananca miercurea si vinerea.) cand pe la vreo 10.30 pregatindu-ne de plimbare simt un miros ciudat venind dinspre bucatarie: “Aoleuuu, oul!” Asta se intampla acu’vreo doi ani-doi ani jumate.Intre timp – prefer omleta.
Au mai uitat si altii sa hraneasca copilul dar… sssht, nu mai spune la nimeni! 😀
🙂 m-ai amuzat de mi-au dat lacrimile… eu am inceput-o cu bacatareala de mica. din pricina maica-mii, ca veci nu avea timp sa ne faca ceva dulce, si ne dadea bani sa mergem la cofetarie. dar nu era totuna, cand prietenu zicea ca el a mancat gogosi, chec, prajitura cu fanta, prajitura alba ca zapada, si tu tot savarine, ecler si ce mai gaseam pe atunci. in general, norocul meu era de sarbatori cu impartiturile, ca la schimburile dintre vecine, mai nimeream si eu ceva facut in casa.
Imi aduc aminte ca ma apucasem cu o prietena de o prajitura. Maica-mea plecase de acasa, dar a uitat nu stiu-0ce si s-a intors. Noi eram in toiul batutului, cand am vazut-o pe geam. Am amestecat tot ce aveam pe masa, si am dat la cuptor! :)) A apreciat oarecum gestul maica-mea, nu ne-a certat. Dar nici nu ne-a iesit nimic din incercarea aia.
eu nu stiam ca s-au inventat camasile care nu se calca! sunt de bumbac? search-uiesc si eu sa vad, despre ce e vb.
Cred ca de bumbac sunt, uite ca nu m-am uitat. Sunt de la Lidl, oricum. Dar trebuie sa respecti niste conditii de spalare, sa nu le pui cocolino, apoi le usuci pe umeras si gata… ready to wear! 😀
Am intrebat o prietena al carei sot a dat 25 de euro(era redusa) pe o camasa din asta, si mi-a zis ca “nu-s de treaba”. A zis ca se calca mai rau decat toate celelalte (normale). A zis ca pentru a scoate mudaria de pe guler, a bagat-o la o temperatura mai inalta, si de atunci adio! Nici murdare nu le putea lasa, asa ca acum, calca la ea, mai rau ca la una normala…
Murdaria se scoate cu periuta 😛
Nu am multe de impartasit, datorita faptului ca gatesc din joi in paste. Dar simteam nevoia sa iti spun ca m-a distrat foarte tare articolul, chiar daca mai stiam unele intamplari. :))
Da, si de tine stiu ca ai noroc si nu trebuie sa gatesti 😉
Eu cred ca ti-am mai povestit, nu-mi place sa gatesc, mare parte din ce gatesc iese acceptabil dar nu minunat, traiasca soacra-mea si pachetele ei cu mancare!
Acum, catastrofele: prin facultate, intr-o toamna calduroasa, acasa la maica-mea (care era plecata la tara) pun niste ficatei in tigaie la prajit, geamul deschis la bucatarie (ca era clad si frumos afara). Ma invart prin casa, una-alta, un pic de tv, la un moment dat mi-aduc aminte de ficatei si o tai spre bucatarie, deschid usa si-mi iau o sperietura de numa: o bula de foc se ridica din tigaia mea si iese pe geam. Nu, n-am avut halucinatii, a ramas o gaura rotunda in plasa de la geamul de la bucatarie. Habar n-am ce si de ce s-a intamplat, probabil uleiul prea incins care se pregatea sa ia foc si curentii de aer or fi avut vreun rol, nu stiu.
A 2-a boacana, maritata deja: pleaca barbatu-meu la serviciu in tura de dupa-amiaza, intr-un moment de grija conjugala maxima ma gandesc sa pun niste carnati la prajit sa mancam cand vine el acasa. Ii pun pe gratar (din ala de aragaz, rotund, cu un pic de apa de pus in el), ma duc sa mai strang una-alta prin casa (stiam ca se fac destul de greu), mai descarc un episod din Grey’s Anatomy si-l vizionez, fac si un pic de nani, ma trezesc, ma dau jos din pat somnoroasa sa ma duc la baie, si ma loveste mirosul de ars. Scrum erau carnatii mei. N-aveam centrala si nici detector de gaz pe vremea aia. Acuma, daca pun o oala cu ciorba si o tigaie cu friptura pe aragaz, e prea mult pentru maretul senzor, incepe sa urle si decupleaza gazul automat. Numai bun pentru mine :))
OK, tu esti campioana, cu bula ta de foc! 😀
la prima impresie,cad mananci sarmale….mananci sarmale nu sarmale cu apa,nu???si uite asa pun o oala mareee de sarmale(impachetate frumos aromate toate cele)la foc mic si ma instalez in fata televizorului la serialul meu preferat pe vremea aceea(erau doue episoade una dupa alta),cand se termina primul episod zic hai sa vad de sarmalutele mele….de aici nu are rost sa va spun.am asteptat sa nu mai arda oala sa o pot duce fix la containar afara sa nu ma mai stie nimeni:))
ar mai fi de povestit……
😀 Cred ca sarmalele tale aratau cam ca supa mea de curcan!
Maria, esti de milioane!!! Am ras cu lacrimi. Pe cea cu oua am patit-o si eu, din cauza unui telefon venit in momentul nepotrivit. Nu, nu este vina mea ca am uitat ibricul pe foc, este vina celei care m-a sunat, sa fie clar :))
Si am mai patit una memorabila, se petrece tot in bucatarie, dar nu este strict legata de maiestria mea in gatit.
Incep prin a preciza ca eu stau cu mama, prin urmare nu sunt obligata sa gatesc decat daca am chef.
Povestea in cauza se intampla intr-un weekend in care eram acasa numai eu si Adi (sotul meu) si ne apuca pe noi cheful cel mare de gatit. Buuuun! Ce sa facem, ce sa facem: paste. Si pentru ca sunt un mare maestru bucatar, imi vine mie splendida idee sa pregatesc sosul intr-un wok. Si ne apucam noi cu simt de raspundere. Se face sosul, adaug eu si pastele peste sos, tot in wok, si le mai las un pic pe foc impreuna sa se amestece bine.
Adi spala de zor la vreo 100 boluri, farfuriute, cutitase, linguri etc. Am uitat sa va precizez ca eu cand gatesc las in urma vase de spalat de zici ca am gatit pentru o popota intreaga!
Si pentru ca rabdarea nu este punctul meu forte, n-am asteptat sa termine el vasele si sa ia el wok-ul de pe foc sa il puna pe bufet (nu ma intrebati de ce am tinut neaparat sa il mut, ca nu pot sa va raspund la aceasta intrebare!). M-am apucat eu de manerul wok-ului sa il mut un sfert de metru mai incolo. Si cand eram cu el fix intre aragaz si bufet, se slabeste manerul, se rasuceste wok-ul si ma trezesc cu TOATA mancarea pe jos, improscata in toata bucataria, pe pereti, intre aragaz si bufet, pe mine, pe Adi si in absolut toate locurile in care v-ati gandi ca a ajuns! Cred ca aveam sos de paste si vreo 2-3 spirale si in chiloti, va jur!
Inutil sa adaug ca m-a apucat plansul de nervi si am promis ca in viata mea nu mai ma ating de ceva in bucatarie!
Si tu intri la “tinere sperante”, clar. Daca ai gati mai des probabil ai avea mai multe povesti! 😀
Fii atenta ce fac eu cam o data pe saptamana: scot oul din frigider si il pun pe blat despre care stiu cam de 1 an ca nu e perfect drept, e putin inclinat inspre camera 😀 Motanul nostru e fericit si are blanita mai frumoasa de cand mananca atata galbenus 😛
Hai ca m-am distrat atat de bine ieri, ca azi am intrat si-am mai citit o data. :))) Acum ca stiu ce se intampla daca las oul sa fiarba prea mult, o sa fiu si mai atenta pe viitor :))).
In general imi place sa gatesc, chiar ma relaxeaza gatitul (dar urasc calcatul, ca tot n-am apucat sa scriu la articolul pe tema asta). Dar am si eu cateva rateuri memorabile:
– ca tot zicea Maieva de rasturnatul wok-ului, eu am patit-o cu niste cartofi frantuzesti facuti in vas de yena… ii asteptam ca pe sfintele moaste sa se faca mai repede, eram 4 persoane lihnite in jurul mesei… si cand sa scot vasul din cuptor sa verific daca s-au facut cartofii, a plesnit vasul deasupra usii cuptorului… sa fi vazut nervi si frustrare ca nu mai aveam ce manca + chinul de a curata cuptorul dupa aia. Ne-am dres cu o omleta in seara aia, iar de atunci nu mai gatesc in vase de yena.
– ca tot e vorba de curatenie dupa mancare, am varsat o oala cu ciorba de perisoare cand s-o pun in frigider :D. Am scapat de strans perisoarele si legumele de prin casa, pt ca s-a ocupat Ovi de asta. Asa cum si eu m-am ocupat sa frec bucataria dupa ce el a scapat tuciul cu ulei dupa aragaz ….
– si in 2 luni de cand am inceput diversificarea copilului, i-am ars deja de 2 ori legumele (nu stiam de unde venea mirosul de carbune :))) ) si 1 data am plecat la piata si lasasem curcanul la fiert (noroc ca mi-am adus aminte cand am ajuns in capatul strazii si m-am intors de am stins focul).
Da, baga astia ceva in curcani, clar! 😀 Vorba Alinei, doar nu e vina noastra!
hai ca intai comentez aici ca am promis si apoi ma mut la ala. nus pataniile mele, eu nu le am chiar asa fanny, dar sunt participant la ele.
1. in facultate, Cluj, stateam cu o fata si un baiat in apartament 2 camere, in varful dealului. Cand se intorcea Oana (prietena mea) de la facultate vede la fereastra noua flacari. Apartamentul ardea. Sprinteaza dealul in 5 minute, urca pana la etajul 3 (fara lift) intr-un suflet and there it was. Dani, colegul nostru, cu o tigaie in flacari si perdeaua arsa, bucataria neagra. Pricesless.
2. ac. protagonisti. dani isi pune o conserva cu fasole (le punea ca atare pe foc, foarte mult ii placeau, na studenti) si ne strangem la noi in camera sa barfim de baieti. peste 30 de secunda bomba atomica s-a declansat, bucataria a necesitat varuire. still priceless.
3. dupa facultate, bucuresti, cu fostul prieten si sora lui, ea gatea, noi in sufragerie. Apare dintr-o data cu o tigaie in falcari langa televizor si tipa disperata: CE FACEM? CE FACEM??? NOI nu facem nimic, TU arzi casa :))))
Vaaaaai, am ras cu lacrimi, pe bune, nu ma pot opri! =))