Tags
Sunt in Bucuresti cu treaba. Treburi d-alea concrete, cu acte si alergatura. Iata ce-am vazut, auzit si ce mi s-a intamplat, ce mi-a atras atentia in weekend:
• La Unirea, vizavi de magazin, asteptand sa vina barbatul cu masina sa ma “pescuiasca” de pe trotuar, m-am tras cu plasa de cumparaturi intr-o parte sa nu incurc lumea si am scos telefonul sa-l sun. M-am trezit injurata copios de un nene care trecea pe langa mine, pentru ca am iPhone. No, ma iertati va rog pentru tupeul de a nu va da dvs banii mei ca sa-i jucati la pacanele. Am fost socata…
• Pe la Piata Kogalniceanu, la semafor, un pusti simpatic, ochelarist, cam de varsta lui fiu-meu, se juca vesel printre scaunele din fata ale masinii. Cand s-a facut verde, pustiul si-a reluat cuminte locul: in brate la tati, la volan. Aloooo, Politia Rutiera, se-aude?
• La o cafenea din Afi Cotroceni, nu stiu cum ii zice, una din alea de pe langa patinoar, unde ne-am dus sa sarbatorim o prietena la o cafea (La multi ani, Cami!), am comandat un ceai verde cu zmeura si mure dintr-o lista de n sortimente. Chelnerul mi-a adus un ceai verde cu iasomie, fara explicatii. Am indraznit un timid “Nu va suparati, stiti, eu comandasem altul”. Tipul mi-a retezat-o scurt: “Da, stiu, dar ala nu mai exista, acesta e cel care i-a luat locul!” Logic, silly me, ma scuzati! A fost bun, totusi…
• IKEA, duminica, ora pranzului. Buluceala de oameni care n-au chef sa manance acasa si vor sa testeze prajiturile bacteriene. Aud o conversatie intre o mama si copiii ei cu varste intre 5 si 10 ani: “Dar nu stati la coada, va bagati in fata si luati doar…x”. No, bine asa, si io, proasta, il invat pe fiu-meu de 3 ani sa stea la coada in magazinul satesc al lui Gabi, unde oricum nu se gandeste nimeni ca ar trebui sa faca asta, ca sa nu fie nesimtit la oras…
• Si una de bine: stiti florariile Iris, trebuie sa le stiti, sunt peste tot. Pana ieri nu am nimerit decat vanzatoare scarboase in ele, genul care se uita la tine ca la un gunoi care oricum nu-si permite florile lor de lux si un taran care nu stie ce sunt. Ieri a trebuit sa intru in Irisul de la Piata Gemeni. Surpriza: doua doamne incredibil de amabile, care mi-au explicat zambind si cu rabdare totul despre florile pe care le aveau, mi-au facut sugestii, mi-au aratat si nu le-a pierit zambetul nici cand am ales un ghiveci cu branduse relativ ieftin. Mi-au facut dimineata de duminica mai frumoasa, recomand cu drag!
update 1: sa nu spuneti ca sunt complet carcotasa: la Taxe si Impozite Sector 4, unde era de obicei iadul pe pamant, s-a introdus plata cu card. Rapid, curat si elegant, in 10 minute am terminat. Bravo, domnilor, vedeti ca se poate? 🙂
update 2 sectorul 1. Fun is over! Minim 1 ora 😀
Written on my iPhone (sic!).
Teoria Chibritului 
Bine ai revenit in Bucuresti! 🙂
E clar ca acest articol e raspunsul la intrebarea: iti pare rau ca te-ai mutat din Bucuresti? Noroc cu floraria Iris ca mai indulceste putin imaginea locuitorilor.
ps: trebuie sa ajung si eu in ikea, tot am zis ca-i iau o bufnita lui R
Raspunsul este nuuuu, chiar nu mi-e dor. Pe bune. E clar ca nu o sa imbatranesc unde stau acum, dar tare mi-as dori sa ne gasim alt oras de domiciliu cand om pleca…
1.Am si eu o florarie Iris preferata :). Doamne dragute, amabile si talentate, si desigur muuulte flori faine.
2.Auzi, chiar asa, sa iti fie rusine cu aifonul tau. Mai ales ca n-ai dat in cap nimanui pentru el si nici n-ai jmecherit pe careva. Nici nu stiu cum mai poti iesi pe strada, zau.
3.Politetea e old news, bunul simt e deja un mare minus; am aflat si eu sambata, la coada in Real. Eu cu Sima stateam linistite la coada la casa prioritara, in fata noastra isi facusera loc niste tineri care se pregateau de gratar (judecand dupa cosul lor). Iti dai seama cat de urgent era.
Oana, sincer-sincer nici bani n-am dat pe iphone, l-am luat pe puncte ca avem si eu, si mama, abonamente Vdf de 13 ani, se stransesera o gramada 😀 Dar, na, se pare ca e o mare vina :))
This is why nu m-as muta never ever in Bucuresti! Apropo comanzi una si primesti alta. Acum multi ani in plin centrul Clujului incerca o tanara domnita sa bea un Lipton de lamaie pe una dintre terasele la moda. Chelnerul amabil foc o serveste cu Lipton de piersici si tanara noastra amabila ii atrage atentia ca nu a primit ce comandase. Chelnerul se intoarce la bar sa se informeze si la intoarcere ii explica ca nu mai au din cel de lamaie (oare nu era normal s-o intrebe inainte daca vrea alt ceai?). Cred ca a mai fost o etapa si o replica in toate povestirea, dar nu mi-o aduc aminte, pesemne ca am imbatranit :D.
O saptamana cat mai fain si sa scapi repede de capitala :).
E si o parte buna in povestea ta, macar nu te-a certat. 😀 mie mi-a fost si frica sa cer si indulcitor in loc de zahar, l-am pus pe al meu 😀
Mie imi place Bucurestiul, luat rar si in doze mici. Ultima data, la o ora de varf, o doamna, nu vroia sa-mi faca loc sa incap si eu pe usa unui autobuz, zicea ca nu are unde. Autobuzul era bine inghesuit in zona usilor, pe mijloc era destul de lejer. Dupa ce i-am zis ca sunt in intarziere si daca astept altul o sa intarzii cu siguranta, mi-a facut loc, dar mi-a aruncat niste priviri de nota 2. La prima statie, ceva statie de metrou, s-a golit trei sferturi din autobuz. In fata eram eu cu d-na care nu ma lasase sa urc. II zi: uitati ce mult loc avem acum, nu mai stam inghesuiti, Dumneavoastra m-ati fi lasat in statie, daca nu va rugam…
Dar oricum am intalnit si oameni comunicativi, care te ajutau cu sfaturi si indicatii…asa ca per ansamblu eu sunt incantata cand vizitez capitala
Te-am citit, m-am amuzat, ti-am purtat de grija si….te-am puuuuuuupat!
Maria, trebuie sa imi promiti ca data viitoare cand ajungi in capitala, cu iPhone cu tot :)) , iesim la o cafea in gasca mai mare, adica pe langa Cami sa fim si eu + Iolanda 😀
Alina, asa a fost planul initial, zau, sa ajung si eu de vineri, dar, cum scriam azi, nu mi-a iesit 😀
Iertam karma nefavorabila de data asta, dar data viitoare facem un dans al ploii, ceva, sa iasa bine 🙂
Hai ca m-am linistit, credeam ca e o cafea fara mine 😀
Nu mi-as permite sa te las pe dinafara =))