Tags
Stiti oamenii aia care par sa se fi bagat in fata cand s-a impartit norocul? Cei care invata un singur subiect pentru examen si ala le pica? Da, ii stiu si eu. Nu-s una dintre ei. Nici nu stiu cum e sa-ti mearga totul asa, din prima, dar ma gandesc eu ca m-as plictisi tare.
Eu am functionat toata viata dupa legile lui Murphy. “Daca ceva poate sa mearga prost, va merge. Daca mai multe lucruri pot merge prost, vor merge in cea mai defavorabila secventa.” Povestea vietii mele. Eu sunt cea care, daca nu invata o nenorocire de subiect neinsemnat la un examen, fix ala ii pica. Probabilitatea crestea odata cu importanta examenului, adica la licenta s-a gandit profesorul de la materia obligatorie sa introduca un subiect din afara programei. Pentru ca… asa s-a gandit el in anul ala. Sau pentru ca dadeam eu licenta, luati explicatia care va place.
Eu sunt cea careia ii tranteste pisica usa cand pleaca sa duca gunoiul si ramane in papuci si tricou de casa in noiembrie, la 11 noaptea, sa se descurce. Nu judecati oamenii pe care ii vedeti in slapi si pijamale pe strada, poate nu au fugit de la “glumeti”, sunt doar prietenii mei ghinionisti stapani de patrupede diabolice, care se duc la un prieten care sta in partea cealalta a orasului, pentru ca nu au cum sa gaseasca un lacatus la ora aia. Eu sunt cea careia i se blocheaza toate cheile in broasca intr-o zi, si cum pune altcineva mana pe ele merg. Nu, am incercat cu post, acatiste si dat de pomana, nu merge.
Sa luam de exemplu sarcina. Acea perioada minunata din viata unei femei, in care e radioasa si frumoasa si totul e perfect. Lasam la o parte problemele medicale adevarate, hai sa va povestesc cum a fost la mine: am fost cea mai urata gravida din lume. Pe bune. Mie nu mi s-a curatat tenul, dimpotriva, m-am umplut de bube. Straluceam de la excesul de sebum pe care nu l-am avut niciodata in viata mea, cu exceptia sarcinii. Parul mi-a cazut mai rau, cu toate vitaminele prenatale, mi-era vesnic rau, inclusiv cu doua zile inainte de a naste, aveam o eruptie pe tot corpul pe care o tratam cu mixtura mentolata deci aratam ca si cum m-as fi tavalit prin talc in fiecare zi, aveam esofagita de reflux din cauza careia am tinut vreo luna un fel de dieta Dukan fortata, ca nu puteam inghiti decat piept de pui si muschi de vita, la 3 zile mai indrazneam si-un dovlecel si… au mai fost, dar fie le-am uitat, fie sunt nementionabile. Ok, fiecare gravida mai are una sau alta dintre astea, eu le-am avut pe toate. Si ma mai intreba lumea de ce nu am poze cu mine gravida. Pentru ca nu puteam sta 10 minute fara sa ma scarpin, de-aia. Si pentru ca Photoshopul nu era chiar atat de evoluat pe vremea aia.
Nu mai povestesc cum a fost cand s-au “impartit” copiii ca deja incep sa ma repet. Am un copil tare misto, il iubesc de mor, dar a dormit prima noapte legata pe la 2 ani si 4 luni. Pana atunci mergeam pe strada de ziceai ca sunt in “noaptea mortilor vii”.
Din fericire, cineva pare sa se distreze pe seama mea mult prea bine cand sunt alive and kicking, asa ca in situatiile extreme intervine la fel de prompt, dar in sens invers. Ca atunci cand am refuzat din motive de toane de muiere (pe care le am rar, de altfel) sa ma urc intr-o masina. N-aveam niciun motiv, dar am simtit ca e momentul sa fac o criza de personalitate tocmai atunci. Dupa 60 km, masina respectiva a zburat peste un pod. Sau cand m-am trezit sa merg la baie cu cateva secunde inainte de a-mi lua foc casa. Si au mai fost. Deci ma pot relaxa, prietena mea Karma face doar misto de mine big time, dar ma tine in viata.
De ce am scris despre astea? In primul rand pentru ca am vorbit aseara cu o prietena care aflase o veste proasta despre “why me?”. Mi-am pus si eu intrebarea asta ani in sir, pana m-am lamurit ca e cel mai contraproductiv mod de a-mi trai viata. Nu o sa-mi raspunda nimeni, niciodata. Pentru ca nu exista raspuns. Nu exista alta explicatie pentru “de ce trebuia sa mi se intample mie asta, cand altora le merge atat de usor?” decat ca “shit happens”. Asta e. Poti alege sa plangi sau sa mergi inainte. Daca plangi, te alegi doar cu ochii umflati si starea proasta, nu se schimba norocul, va garantez eu. Cu atat mai putin realitatea “shitty”.
Eu m-am ales din ghinioanele vietii mele cu doua lucruri bune: capul pe umeri si un simt al umorului peste medie. Dupa ani in sir de ghinioane, am descoperit ca asta e solutia castigatoare.
Apoi, am scris asta ca sa va spun ca, din motive ce tin de karma mea, o perioada (scurta, sper), o sa apar mai rar pe aici. Stay tuned, ca apar eu cum am un moment liber. Si comentati, sa stiu si eu ca ati trecut pe aici.
Hai ma, iar dispari???? Imi vine sa-i zic lu’ tanti karma asta niste cuvinte dulci, dar nu e frumos sa-ti poluez blogul.
Despre mine si subiect: multa vreme mi-am pus intrebarea “why me?” dar incet incet s-a transformat in “shit happens” si viata e mult mai ok asa. Sigur ca inca imi doresc multe lucruri, lucruri pe care altii par sa le obtina doar pocnind din degete in timp ce eu trebuie sa muncesc ca sclavul si atunci imi da cu poate, dar tot in timp am observat si ca exista pe undeva o echitate, sunt prea putini oameni care au chiar tot, unora le lipsesc tocmai lucrurile simple pe care le avem noi astia cu karma glumeata.
Monica, nu de tot, doar o saptamana or so…
Da, ma mai consolez si eu cu asta, dar unii chiar par sa aiba TOT, la naiba. Adica da, eu sunt mai desteapta si mai culta decat ei, dar numai eu stiu asta, ca lor nu le pasa 😛
Sper ca n-ai patit nimic.
Si eu am renuntat sa ma intreb de ce eu. Nu am o karma proasta in general, doar ca pt fiecare lucru pe care mi l-am dorit a trebuit sa muncesc, sa strang bani, sa fac economii. Si vad oameni in jurul meu care primesc lucrurile pe degeaba, parca le pica din cer la propriu. Dar am renuntat sa ma intreb, chiar cred in karma mea care functioneaza in zonele care conteaza cu adevarat, familie, sanatate, noroc in lucrurile importante. Asa ca nu ma plang.
N-am patit nimic grav, imi doresc sa raman la acest nivel de ghinioane toata viata. Adica cea mai grava problema a lui fiu-meu sa fie o amigdalita naspa etc. Dar, vorba lui Murphy, mi s-au intamplat in cea mai defavorabila secventa. Am o gramada de treaba si un plod bolnav si am ramas singura sa le fac pe toate pana la 6 jumate seara cand apare al meu si atunci trebuie sa merg la shopping si sa-mi fac sportul “obligatoriu” 😛
Intr-un maxim moment de intelepciune :)), eu prefer sa zic mersi daca mi se intampla lucruri de genul asta. Atata timp cat ne bucuram de sanatate, un copil minunat si niste joburi decente. Desigur, nu sunt atat de inteleapta incat sa fac asta pe moment. Cand avem un episod din asta, intai injur, ma oftic si apoi ma gandesc ca se putea si mai rau.
Simtul tau al umorului e exceptional, nu vreau sa-mi imaginez toate intamplarile care l-au cultivat pana la nivelul asta :D.
Oana, e un mit, zau. Nimic nu-ti garanteaza ca daca ti se intampla astea nu vin si altele mai rele dupa. Adica suma rahatului nu e constanta, astea-s numai vrajeli new age 😀
Staaaaaai nitel. Nu zisesi tu sa nu ma gandesc la relele eventuale?
Evident ca nu ma consider “scapata”, doar incerc sa minimalizez atunci cand e cazul si sper sa fac fata si sa trec peste lucrurile cu adevarat zguduitoare.
Apropos, eu nu cred in ghinion. Adica na, e ghinion sa calci intr-un rahat sau sa te incui pe dinafara. Restul sunt pentru ca, vorba ta, shit happens, viata nu e roz si toti avem parte de “bunatati”. Asta e viata.
Glumeam, Oana, prea iei si tu totul in serios si profund, asa. 😀
Normal ca asta e viata. Da’ numai pentru unii. Acum pe bune, vrei exemple pe care le stim amandoua? 😛
Da, tocmai ce ziceam de simtul umorului :))
Cat despre exemple, vreau sa fiu rea si sa zic ca cei care nu recunosc treburile astea de le vorbim noi aici, sigur iau Prozac or something.
Si mi-am amintit si eu de examenul meu de licenta la Geografie, cand invatasem perfect TOTI muntii nostri afurisiti, iar la subiect a picat Campia de Vest :D. Noroc ca m-a salvat partea de Turism, ca altfel…
Eu si karma suntem intr-un echilibru multumitor, cel putin pentru mine, pe ea n-am intrebat-o. Nu sunt nici cea mai norocoasa din cartier, dar nici cea mai ghinionista. Prin urmare, nu prea am cu ce povestiri sa va delectez, imi ramane sa le astept pe ale voastre, dupa ce m-am distrat cu ale Mariei.
Mai am, ti le mai spun cand ne intalnim la cafeaua aia 🙂
S-a votat!
Dar sa ne intelegem: daca se pune problema ca se ia cand pui mana (ca tot vrei sa ajungi in Austria sa se ia la tine de la Orhideea) sa-mi aduci aminte sa nu te pup cand ne vedem, ca nu vreau sa aflu cum este in pijama pe scara blocului =))
Alo, pai mergeti la cafea fara mine???
Nuuuu, CU tine. Iti facem program 😛
aaaaa…cum sa formulez,sa nu ma injurati!?eu sunt aia de la inceputul articolului…Ca tot omul am avut,tot felul de episoade si incercari in viata..dar unele le-au compensat pe altele,asa ca eu sunt multumita si impacata pe deplin..in cateva cuvinte…m-am nascut intr-o fam.saraca dar iubitoare,la gimnaziu si liceu,am fost intotdeauna marginalizata si ridiculizata din varii motive…dar profesorii ma adorau…episoade cu adevarat urate si grave,au fost vreo 3,dar cand sa ma scufund Cineva m-a tras inapoi.Intotdeauna si la timp.Cateva dorinte care mi s-au implinit exact,da exact….Am avut parte de o dragoste asa cum am visat fulgeratoare si tulburatoare.Inainte sa-l cunosc pe El ziceam ca eu in 6 luni ma marit,si v-a fi toamna chestia asta…asa a si fost.Apoi a fost chestia cu primul baby…vroiam fetitia si sa o cheme Abigail,alta bomboana primita:)Intotdeauna mi-am dorit sa plec si sa traiesc in alta tara,..apoi caracterul sotului meu,pe care cu mintea mea de adolescenta,il stiam pe de rost cu puncte si subpuncte:)) l-am primit asa cum l-am comandat:D…avem masina care ne-am dorit-o…sanatosi suntem toti 5,avem mai mult decat strictul necesar,dupa 5 ani de casnicie dragostea dintre noi o simt mai intens,mai matura,mai scumpa… nu stiu poate pt altii,astea toate nu inseamna nimic…dar pt mine,sunt lucruri mari.In afara de o casa care sa fie a noastra,am cam tot ce mi-am dorit cu adevarat pana acum.
Si da Maria ma umfla rasul:)) Ca am patit inclusiv chestia cu singurul subiect invatat,si ala mi-a picat la teza:)) si de vreo 2,3 ori…am martori.D fostii colegi de clasa pe care i-am avertizat dinainte…
Iar in legatura cu copiii…Aby are 3 ani,dar inca nu am avut nici-o noapte nedormita cu ea.La Daria eruptia dentara s-a suprapus cu sarcina mea,si am m-ai stat sa numar stele…dar bolnave nu mi-ai fost niciuna in afara de 3,4 inceputuri de raceli,nici febra nimic n-au avut.In cele 3 sarcini,n-am vomitat niciodata,rau mi-era la inceput 2 sapt….alte probleme asa,legat de copii sau boli n-am avut.Multumesc lui Dumnezeu:)
Honey, you know I love you, n-am cum sa te injur, doar sa ma bucur pentru tine, pentru voi toti, de fapt. Sunteti o familie tare frumoasa si tu esti mereu ca o gura de oxigen in lumea asta full of shit. 😉 Sper sa ajung intr-o zi in Austria sa pun mana pe tine, poate se ia si la mine :*
Aceasta dragoste “virtuala”,poate ne v-a aduce impreuna intr-o zi:)Stii ca tot cautai un loc pt concediu…iti ofer all inclusive:D. faci 550 km,de la Oradea pana la usa mea:)…Asi vrea sa am o reteta deaia cu “5 pasi de urmat,ca sa fii norocos in viata”…dar nu exista,si stiu ca tot ce am azi,intr-o clipa se poate spulbera.
:* Multumesc de oferta, nu stiu de all inclusive, dar daca ajungem intr-o zi in Austria sigur va vizitam 🙂
Eu sunt la jumatatea drumului. karama-i buna dar mai da ea cu mucii-n fasole cand nu e cazul si nu e ca o face delicat 🙂
Lasa, tu mai ai sperante sa iesi pe plus pana la urma, la mine deja e hopeless situatia 😀 Glumesc! Eu nu spun ca Oana ca nu exista ghinion, chiar cred ca unele lucruri tin numai si numai de el, dar cred ca in general putem face ceva sa trecem peste greutati chiar daca nu ne vine totul pe tava 🙂
Nici pt mine doamna Karma nu-mi e cea mai buna prietena, dar nici dusmance nu suntem :))Suntem asa amice, atat.
Mai sunt momente in care ma supara rau, ca zic ca’s prea ghinionista, dar sunt si mom cand o iubesc!
Eu am incetat de mult sa mai numesc ghinionul ghinion…nici vina pe karma n-o mai dau de mult. Ma declar impleticita si zapacita si mi-o asum. De la parcat masina pe picior, la calcat pe-un cui, asezat pe-o albina, luxat piciorul samd am bifat cam tot in sarcina. La urgente cand ma vad asistentele stiu clar ca problema e de natura ortopedica pt ca repet, sunt impleticita.Am fisa pe sectia aia si-i plina de peripetii amuzante…dupa ce trece durerea of course.Am zis ca nasc si ma maturizez, reusesc sa ma focusez, las naibii ghinionul in urma…asi! Am inchis copilul in masina, am uitat caruciorul intr-un restaurant si-am plecat cu copilul la purtator, samd. Epopeea continua of course si-n mediul laboral unde incerc sa mediez o situatie intre X si Y care nu se suporta reciproc si termin prin a le inversa adresele de mail si a-i trimite lui X mail-ul dstinat lui Y si invers…sa vezi acolo bucluc.Dar asta e, mi-o asum, radem glumim, mai crackuim o gluma vorba unui coleg si viata trece cu ghinioanele ei cu tot.Am observat ca situatia e maro doar cat esti in focul evenimentelor, dupa sunt doar motive de gluma la intalnirile de familie.They all know me as the black clumzy sheep :))
Karma? Am supravietuit unei supradoze de nush ce medicament cand aveam 1 an (cu convulsii urate: spume la gura, dat ochii peste cap), am avut o adolescenta cam nefericita, dar am luat bac-ul cu nota mare desi nu stiam nici jumate de materie (la facultate am mai picat examene, dar examene la care nu stiam nici jumate din ce trebuia), am gasit joburile 1,2 si 3 repede (jobul 4 s-a lasat asteptat 1,5 ani). Am avut noroc ca nu am dat gres cu emigratul, am avut noroc ca Luca este langa mine desi am trombofilie (de care nu stiam la momentul respectiv). Copilul a dormit prima oara toata noaptea dupa 2 ani si 3-4 luni (dar nu s-a repetat prea des figura). In sarcina eram plina de cosuri, sebum, umflata, dar au fost singurele probleme. Am avut noroc ca L a aparut din prima (noroc care nu se mai repeta, bineinteles :))). Eu zic ca am avut noroc si sper sa ma tina pana crap :)))))
Multa sanatate, in primul rand. Esti tot in Bucuresti? Da un semn daca ai timp >:D<
Revenind la subiect, eu ma consider peste medie, pe plus, la chestiile astea marunte 🙂 In niciun caz nu sunt ghinionista, in general imi ies lucrurile relativ usor, ceea ce imi da si suficienta energie pozitiva ca sa trec mai usor peste momentele in care nu imi ies. Pentru ca sunt si din-alea suficiente cat sa ma simt bine (ma panichez cand ies toate prea ca la carte, ma bucur foarte mult cand mai am parte de ghinion; eu sunt bolnava cu statistica si cu "suma rahatului", si traiesc mai usurata cand mai scap de cate un rahat mic, ca imi da senzaia linistitoare ca nu ma pandeste vreunul mare dupa colt :)) )
Uite, un exemplu de noroc chior pe care l-am avut a fost cu licenta. Eram perfect incapabila sa imi fac singura codul sursa; a fost de altfel ultima tentativa de programare din viata asta, am jurat ca daca trec cu bine de licenta, nu mai programez niciodata nimic in viata mea, si m-am tinut de cuvant. Si cautand disperata pe forumuri dverse informatii, am gasit un baiat care s-a oferit sa mi-l faca. Moca. Nu ma cunostea, nu il cunosteam, nu l-am vazut niciodata in viata mea, nici la telefon nu am vorbit. Si mi l-a facut. A spus ca e parte din ceva ce si-a propus el sa faca, eram parte din his greater plan, whatever, ideea e ca m-a scos din rahat pur si simplu. Bine, nu stiu nici pana in ziua de azi daca programul ala chiar facea 100% ce trebuia sa faca, oricum nu a interesat pe nimeni, l-am prezentat unei comisii cumplit de plictisite care nu ma intrebat nimic si mi-a dat 10, ca eram draguta si simpatica si utima pe ziua respectiva si ei voiau sa plece acasa mai repede.
Eu iau tare in serios subiectul asta, poate mai mult decat ar trebui, poate. Sunt in fiecare zi recunoscatoare pentru ceea ce am, consider noroc faptul ca m-am nascut sanatoasa, desteapta, frumoasa, cuminte, devreme acasa :))) intr-o familie normala etc. Consider noroc faptul ca l-am intalnit pe sotul meu, faptul ca ne-am gasit atat de similari si totusi complementari; faptul ca m-am nascut aici si nu aiurea, si altele asemenea.
Hai ca deja bat campii :)) tu vorbesti de una si eu divaghez in balarii. Stii, cand citesc de pataniile tale, imi aduc aminte de un citat: "Karma's a bitch, but she sure has helluva sense of humor" 😀
stai ma mi-am mai adus aminte de ceva, apropos de pitici de-ai mei, are doar o vaga legatura cu subiectul. Ca sa nu simt ca imi fortez norocul si ca trisez prea tare, cred ca eram singura persoana din istorie care isi facea copiute cu demonstratii (la analiza, in facultate, de exemplu) dar le scria pe sarite, si cu prescurtari complicate, ca sa am de munca cand copiez, sa nu scriu ca tuta acolo, fara sa stiu ce. Adica ma puneam sa deduc singura cum ajung dintr-un punct al altuia al demonstratiei, in timpul examenului, chiar daca copiam.
OMG, cand si cum ti-a luat foc casa?!
Altfel, imi aduc aminte de examenul de la medicina legala, sesiunea de vara anul 6, stres cu gandul la licenta si rezidentiat, numai de balarii din astea nu ne ardea. Si ne tine profa un discurs ce importanta e medicina legala, cum te intreaba profii de prin vest ce nota ai luat la legala daca vrei sa te duci sa te perfectionezi la ei, bla-bla-uri din astea. Si-mi pica, din 3 subiecte, unul cu autoerotismul intre normal si patologic. Nici in ziua de azi nu m-am prins ce legatura avea cu medicina legala. Inventez, desigur, balarii, gen articole din Formula ass&co. Pic cu brio, primul (si singurul) examen picat in toata facultatea. Nervi, nervi, buchete de flori (din 7 cati eram in grupa trecusera unul sau 2), rugaminti sa ne mai primeasca inca o data tot in sesiunea de vara, si nu in restantele de toamna. Ne-a primit. Trag subiectele. Nr 3, ghici ce? acelasi “autoerotism” nenorocit, aceleasi aberatii, tura asta l-am luat. Era prin cartea de legala, dar nu m-am obosit sa-l citesc,pe principiul “n-o fi chiar asa de negru sa-mi pice tot asta :))
In rest, am senzatia ca cineva acolo sus ma iubeste. Lucrurile importante din viata mea s-au aranjat fara multa incrancenare, fix atunci cand era momentul. Ma rog, n-am primit mura-n gura, a trebuit sa muncesc si eu un pic acolo, ca doar “Dumnezeu iti da, da-n traista nu-ti baga”.
Si constat ca sunt de intelepciune populara azi :))
Pe mine m-a si lovit Karma rau de tot, dar m-a si iubit.
Am avut parte de exameme luate fara sa stiu o boaba, sa trec strada fix inaintea unuia care a fost calcat, si sa ma trezesc la timp inainte ca locuinta sa nu ia foc 😀
In ceea ce priveste sarcina, si eu am fost una dintre alea cu mancarimi, sebum, naparlire si mana rupta. Deci care e probabilitatea sa-ti rupi mana in sarcina, in conditiile in care n-am avut toata viata mea un oscior rupt? :))
In general pt a-mi reusi/a infaptui ceva a trebuit sa muncesc pe rupte.
Cu toate astea ii multumesc Karmei pt faptul ca suntem sanatosi si asta e tot ce imi doresc si de acum incolo.
Apropo, aud la tot pasul: optimism si pozitivitate ca sa atragi energiile pozitive. A inceput sa ma cam scoata din sarite replica asta :))
Karma mea e cam duplicitara! sau nu stiu, vrea sa ma invete cu extremele.
Am fost adusa pe lume de o femeie care nu m-a dorit,insa partea buna e ca m-a crescut o femeie blanda si dreapta, bunica. M-a dotat karma cu o intelegenta medie,cu care fac treaba, dar cu un suflet prea sensibil. In adolescenta aveam mari complexe..am invatat mult ca sa fac o facultate ,dupa care sa lucrez din inima pt oamenii cu probleme. Mi-am dorit o familie a mea,un sot iubitor si bland si l-am primit.Toata viata m-am vazut mama de fetita ,am primit Darul! Dar dupa aia s-a rupt filmul…..nu mai pot avea copii,pentru ca ii pierd si nu mai am nervi sa mai incerc a 5 oara,de ex!Poate fortez Karma si nu e cazul! Ca si Pici,cu Luca, ii multumesc lui Dumnezeu pt Diana.
In ceea ce priveste prietenii,am prieteni si amici(decazuti din stadiul de prieteni),Gresesc unde,ori sunt tuta si nu mi dau seama,ori acord credit prea mult celor din jurul meu! sau nu mi accept defectele,reflectate in altii! aici tre sa vad in ce directie ma duce karma, sa rup relatiile sau sa-i accept asa ,insa fara suferinta aferenta!Pup!
Spune-mi ca nu ai pierdut si ultima sarcina! 😦
As fi vrut sa ti spun ca nu,dar ….da! cu tot Clexanul .Karma!
Off. Imi pare rau 😦
Aaaaa!Aveam un feeling legat de subiectele la examene si fix alea cadeau!M-Aa acuzat cineva ca stiu dinainte subiectele!