Tags

, ,

Habar n-am cum sunt alte popoare din punctul asta de vedere, dar ma gandesc ca as fi gasit ceva prin vreo carte sau vreun film macar, un personaj care sa pofteasca si sa pateasca ceva grav daca nu mananca. N-am intalnit. In schimb, am remarcat ca la romani pofta e ceva de dimensiuni mitice. Cred ca are la fel de multe mituri si legende in jurul ei ca Anul Nou sau nasterea unui copil. Numai ca majoritatea-s mai noi.

Nu stiu cum sa explic, e asa, un fel de argument suprem, o amenintare majora la adresa sanatatii si a integritatii corporale. Pofta e o chestiune de viata si de moarte, ar trebui infiintat un departament SMURD cu atributii de casa de comenzi si catering, pentru situatii d-astea grave, in care ti-e pofta de jeliboane si nu poti sa le accesezi imediat.

Treaba incepe din frageda pruncie. Daca se uita ala micu de 2 luni asa, vag, inspre masa familiei, trebuie sa i se administreze urgent carnati si cartofi prajiti sau ce mananca ai lui acolo, pentru ca “saracul, pofteste si el. S-o fi saturat doar de lapte”. D’oh! Dati-i, mai ales daca e baiat, e nasol sa pofteasca. Cum, nu stiti treaba cu poftele la baieti? Nici eu n-o stiam pana cand avea fiu-meu cam 1 an si am mers cu el cu autobuzul 301. O tanti manca o prajitura, copilul avea capul girofar ca, deh, autobuz, multa lume… Vecina de scaun a lui tanti ii surprinde o privire piezisa si incepe sa faca ordine: “Da’ dati-i, doamna, si lu’ ala micu, nu vedeti cum se uita?” (nu se uita nicicum amaratul, trecuse de mult cu privirea peste ele doua, oricum treaba cu mancarea n-a fost niciodata pe lista lui de prioritati). Ii zic ca nu, nu e nevoie, oricum nu mananca prajituri. Cica sa-i dau sa nu mai pofteasca. Pai nu pofteste. Ei, nu. Nu il vad? Ba da, dar nu se uita la prajitura, se uita in jur ca e curios. Atunci imi spune tanti, cu vocea inecata de indignare si repros, de parca imi tarasem copilul de-o manuta fix la scena unei crime sangeroase si-l obligam sa se uite ca sa ramana marcat pe viata: “Atunci macar intorceti-l cu spatele, sa nu mai vada, saracutul. Mai ales ca e baiat!” Am cercetat indelung treaba asta cu baietii, pana s-a gasit cineva sa ma lumineze: aparent, daca un baiat pofteste ceva in copilarie, ii ramane o anumita parte anatomica mica. Ar fi interesanta o cercetare stiintifica pe subiectul asta.

Banuiesc ca tot la barbatia lui fiu-meu s-a gandit si o anume tanti, posesoare de plod personal de sex masculin, in IKEA. Si-l hranea pe la ei (cu somon la aburi, dar nu asta e important) la locul de joaca din restaurant. Al meu isi facea si el de lucru pe acolo si numa’ ce-o vad pe cucoana ca se repede si la al meu si-i vara furculita plina-varf in gura. Copilul o scuipa cu mare grija fix pe podeaua locului de joaca (v-am zis ca nu le are cu mancarea de felul lui, in plus atunci era si satul), eu indraznesc un timid “WTF?”, madam imi raspunde “Pai, se uita!” Normal ca se uita, ca de-aia i-a dat Dumnezeu ochi, dar eram aici, langa mata, nu strica sa faci o intrebare in prealabil. Tot ea, suparata: “Haideti, doamna, ca e somon, are omega 3”. Probabil ca ar fi trebuit sa-i multumesc. Imi pare rau ca nu aveam replicile la mine in ziua aia, ca ar fi trebuit sa o intreb ce ar face daca m-as uita eu la barbatu-su, mi l-ar da si mie o tura?

Despre poftele de gravida nici nu are sens sa mai vorbesc, ca o sa fiu luata cu pietre de toata populatia de sex feminin. O gravida, daca pofteste si, Doamne fereste, nu obtine, avorteaza. E demonstrat. No, am fost si eu gravida, nu mi-a adus barza copilul. Am poftit si eu. De exemplu la peste cu mujdei. Am poftit marti, l-am mancat sambata. Highlander asta micu’ al meu a supravietuit eroic. Acum nu zic, e fun sa trimiti inculpatul tata in devenire in partea cealalta a orasului, la ora de varf, sa-ti cumpere bombonele Cip (poveste reala, nu mai stiu cine a zis-o, da’ n-o uit cate zile traiesc). Macar pentru ca el nu are greturi matinale, sindrom de tunel carpian, hemoroizi, arsuri si toate celelalte bucurii ale gravidei. Dar… ati cunoscut vreodata o gravida care, din diverse motive, sa nu aiba pe cine sa chinuie? Eu da. Mai e nevoie sa va spun cate pofte d-astea acute a avut in toata sarcina?

Mai nou am descoperit ca poftele se extind si dupa. La alaptare, de exemplu. Am suparat maxim o proaspata mama cand i-am zis sa-si bage mintile in cap si sa ia mainile de pe baxul de ciocolata. Cica are si explicatii stiintifice treaba asta, corpul semnalizeaza ca ii lipsesc anumite alimente. Manca-l-ar mama de organism destept,  care stie el ca ii lipseste fix un Big Mac si 15 prajituri cu crema ca sa dea laptic bun.

V-am zis ca in ultima vreme ma tot invart prin comunitati virtuale de oameni care tin dieta. Acum, no, dupa mintea mea, ca sa ajungi sa tii o dieta trebuie sa indeplinesti doua conditii: sa ai cateva (mai multe sau mai putine) kile in plus si sa nu-ti placa treaba asta. Ei, cred ca o data la cateva ore tot vad cate una (in general femeile par a fi asa grijulii cu poftele) care spune “Vai, eu nu mai pot sa tin regim, mi-e pofta de paine/cartofi prajiti/ciocolata”. Si nu ca le e pofta ma surprinde, ca si mie mi-e (frateee, as manca o pizza cu cartofi prajiti si maioneza multa de nu va pot spune!) ci pentru ca asta li se pare asa, un fel de argument ultim, suprem, care nu poate fi contrazis sau combatut. Toate ca toate, dar cand ti-e pofta trebuie sa mananci, poate ti se face rau, Doamne fereste! Zau ca nu inteleg, cand te apuci de tinut regim, adica in momentul ala in care zici “Dom’le, nu se mai poate, sunt naspa, trebuie sa fac ceva, imi pocnesc hainele pe mine, am barbie dubla, gata, ma apuc de dieta!”, la ce te astepti? Nu e clar ca o sa-ti fie pofta de toate chestiile alea cu care te-ai ingrasat de ai ajuns acolo? Ca doar nu-ti spala cineva creierul cu buretele si uiti ca-ti place painea calda… Si daca ti-e pofta, ce? Ce crezi ca ti se intampla daca te abtii? Se face gaura in cer, te usuci ca o stafida, vine sfarsitul lumii, cade meteoritul? Chiar nu pricep…

Va reamintesc ca-mi place mancarea de nu mai pot. Numai chestii nesanatoase si hipercalorice as manca daca as putea. Salivez numai gandindu-ma la mancare, ma uit pe bloguri culinare numai sa vad poze de chestii “interzise”. Nu e ca si cum as fi o sclifosita care nu poate intelege o pofta de mancare sanatoasa. Dar zau ca nu inteleg dimensiunile mitice ale poftei. Adica mai usor imi e sa il inteleg pe unul care nu se poate abtine de la o suta de bautura spirtoasa V32 la 7 dimineata, decat pe cel care crede ca, daca vezi o ciocolata si nu o mananci pe toata fix in momentul ala,  ti se va intampla ceva grav. Copil, gravida, lauza, supraponderal sau ce esti tu. Eu n-am auzit de niciun caz, in istoria medicinei, de om mort de pofta. De foame, de distrofie, de malnutritie, da. Dar nu de pofta.

Asa ca, va rog, explicati-mi voi ce e cu poftele astea, de unde toate legendele astea in jurul lor?

foto