Tags
Da, stiu ca am mai scris despre asta, dar nu ma pot abtine. Nu dupa dimineata asta in care m-a trezit (iar) fiu-meu fortat si m-a obligat sa ma joc cu Winnie the Pooh cu picioare magnetice cateva zeci de minute bune. Winnie pe clanta, Winnie pe calorifer, Winnie pe frigider. Oh, joy! Da, stiu, e foarte dragut, ar trebui sa ma bucur de quality time, sa fiu recunoscatoare ca e sanatos si are chef de joaca, sa…
Nu pot! N-am ce mama naibii sa fac, nu pot! Eu la 8 dimineata nu ma pot bucura nici daca gasesc un diamant de 24.763 de karate. Cu atat mai putin daca nu mi-am baut cafeaua inainte de asta. In primul rand pentru ca eu intru in “good mood mode” in jurul orei 9 am, plus sau minus cateva minute. Inainte de ora asta sunt ciufuta, indiferent cand m-am trezit si cate am facut pana atunci. Apoi, pentru ca in momentul in care ma preling jos din pat dimineata, o fiinta inteleapta si cu instinct de conservare ma lasa sa-mi beau cele cateva sute de mililitri de cafea necesari pentru supravietuire. A mea si a oricarei alte forme de viata din vecinatate.
V-am mai zis, ma ucid fiintele care se trezesc senine si cu chef de vorba. Dorinta mea de a le lipi gura cu clei e direct proportionala cu debitul verbal inainte de 9 dimineata. Daca ai chef sa palavragesti cu mine la ore mici, scrie-mi. Da-mi un sms, un mesaj pe chat, ceva. Cu asta ma descurc cat de cat. Dar cand vii sa-mi turui la ureche imi distrugi modjo-ul pe toata ziua. Asa ca azi, in timp ce ma chinuia fiu-meu cu Winnie, mi-am amintit de un episod de acum un an si ceva, cand am suferit o trauma severa la ore matinale.
Anul trecut, cand am plecat cu consortul sa vad casa in care urma sa ne mutam (cea in care stam acum), am luat cu noi in masina o colega de-a lui care avea si ea treaba pe aici. Eu eram deja ciufuta pentru ca era 7 si ceva dimineata si ma trezisem la 6 sa parchez copilul la bona, asa ca vegetam linistita pe locul din dreapta sperand sa “enjoy the silence” macar pana la Rm. Valcea. Consortul vorbeste mult de fel, dar probabil ca a vazut destule priviri de criminal in serie in 6 ani (atunci) de convetuire incat sa inteleaga cand e cazul sa traga fermoarul. Ei, fata aceea nu le vazuse, ca nu ma vazuse nici pe mine niciodata pana atunci. Si se urca, frateeee, cu o dispozitie d-aia solara si infloritoare in masina, si incepe sa turuie, si sa turuie, muuult si vesel, de ma cautam prin buzunare de o batista sa i-o bag in gura urgent. Nu mai stiu cum a venit vorba (cu mine sigur nu, ca eu scoteam numai onomatopee ostile, iar al meu e barbat, deci nu face chit-chat de mamica), dar pe drumul dintre Tei si Militari am aflat cati ani are fii-sa, cum a dormit toata noaptea din prima noapte, ce bine mananca, ce cuminte e, cum a vorbit la 2 luni si a mers la 3 (evident ca mai tarziu, nu m-am chinuit sa retin), cum a avut ea o sarcina fara griji si nu s-a ingrasat deloc si dupa ce a nascut a intrat in blugii dinainte de sarcina din prima, cum ii e foarte usor sa faca fata la serviciu si copil pentru ca are 1001 rubedenii dornice sa o ajute si, una peste alta, cat de bine ii merge ei totul si ce fericita e.
OK, fac fata cu greu la genul asta de discurs si la ore mai normale, gen 7 seara. Adica, ma bucur pentru oamenii fericiti, dar sa-mi administreze fericirea lor in doze mici strecurate prin discutia normala, ca altfel intru in coma hiperglicemica. Dar, cum sa va zic, la ora aia mi-am dorit sa vina cineva cu fierul inrosit sa ma tortureze, mi-ar fi fost mai usor. Am ridicat ochii spre cer si mi-am spus in gand “Why me, dear God, why me?!”. Aveam in fata un drum de 6-7 ore, inchisa in masina cu un monument viu de fericire si veselie. Am inchis ochii, am inceput sa numar oi, mai aveam un pic si ma umfla plansul.
La intrarea pe autostrada am oprit la benzinarie. Mi-am luat un espresso dublu si-un red bull, le-am baut pe amandoua pana pe la km 10. In momentul ala s-a intamplat miracolul: eu am inceput sa-mi revin cat de cat si doamna sa manance. Dupa ce ne-am linistit amandoua, ea nu mai dadea pe-afara de fericire si eu nu mai aveam fantezii cu torturi medievale (ca tot veni vorba ieri), mi-am dat seama ca nu e chiar atat de rau si e fata simpatica, dar a avut ghinionul sa incepem prost. Una peste alta, am avut un drum de dus si unul lung si plin de peripetii la intoarcere si gandurile criminale nu au mai revenit.
Morala povestii ar fi cam asta: daca vedeti ca omu’ e monosilabic si se uita chioras la voi dimineata, e o idee foarte proasta sa va revarsati bucuria si veselia asupra lui in speranta unei schimbari de dispozitie. Urmatoarele priviri urate vor ascunde in spate ganduri despre cum sa va ucida in chinuri. Lasati-l in ale lui si verificati dupa o ora, ca e posibil sa aveti o surpriza placuta. Mai specific, daca va ies eu in cale la ore matinale (da, stiu ca 8 dimineata nu e matinal, pentru mine este), folositi cuvinte putine si din maxim doua silabe. “Neata!” e suficient. Daca e ceva ce nu suporta amanare, nu va asteptati sa zambesc si sa fiu amabila. Nu pot, e congenitala treaba asta, de cand aveam cativa anisori si mergeam la gradi eram ciufuta la ora aia. Daca vreti musai sa imi intrati in gratii si sa obtineti un zambet, exista o singura cale sa o faceti: sa ma mituiti cu o cana de cafea. Neagra si amara ca sufletul meu, vorba unei prietene virtuale. P-aia nu o refuz niciodata si sunt recunoscatoare pentru ea. š
Voi cum faceti fata la palavrageala matinala? Sunteti genul chit-chat vesel sau bufnite ca mine?
Teoria Chibritului 
Neatza! Te citesc pe tine si nu-mi mai trebuie cafea š Eu azi am decretat: sunt un mistret neprietenos! M-au obosit aia mici aseara ireparabil, am avut o mica discutie de conclav cu sotul care s-a terminat in coada de peste, culcat abatuta, dormit prost, trezit veeeery grumpy, cafeaua proasta, vreme urata afara…rezultatul? I could kill someone! Asa ca nu-mi vorbiti, nu radeti in prezenta mea, sunt offline complet, jignesc usor si fara resentimente, imi bag picioarele in el de servici (pot sa zic chestia asta la tine pe blog? :)) see you in….2 hours ?
Bine ai venit, my criminal sister! Poti sa zici ce vrei, eu te inteleg! š
chit-chat aaaaaaaaaaaaall the way š de dimineata de la prima ora, ma trezesc cu mintea deja alerta si functionand la full capacity, cu chef de discutii importante. Nu glumesc. Bine, sunt si zile exceptii, dar cam asta e norma, la servici eu eram aia care canta in lift, cand isi pornea calculatorul si la bucatarie, in timp ce facea cafeaua. Ba cateodata imi venea sa cand si pe strada, in drum spre metrou, dar se uita lumea prea ciudat la mine š
In schimb… Sa nu ma pui sa fac seara ceva, in afara de a zacea. Sa nu incerci sa porti cu mine o discutie cand e ora de culcare (a mea si a gainilor) pentru ca nu mai procesez nimic. Picotesc, imi pica ochii in gura si sunt sanse extrem de mari sa nimeresti un subiect care sa ma faca sa dau in plans si depresii idioate, care a doua zi de dimineata imi par cel putin stupide si puerile. Sunt ca si copiii mici, eu la oboseala plang si nu te mai intelegi cu mine š
Bine, o sa tin minte sa te ocolesc inainte de 11 dimineata, sa fiu sigura š
Magdici, esti cumva si tu un pestisor ca mine? š ca ma recunosc, oarecum, in descriere…. All in all, eu azi am ape tulburi in acvariu… Sister Mary, multumesc pentru primire. Sper sa supravietuiesc zilei de azi si sa ies din barlog. Over and out!
Nu, Magdici e leu ca fiu-meu si ca doamna din poveste (ca printre alte detalii si zodia i-am aflat-o tot pana la iesirea din Bucuresti). Uite cum se leaga lucrurile! š
Da, sunt leu š e egocentrici rau astia, iti spun. E in firea lor sa vorbeasca numai despre ei si neintrebati. Iarta-i :)))) In alta ordine de idei, imagineaza-ti ca sotul meu e cam ca tine, si eu sunt ca mine. Din punct de vedere al programului suntem mereu in contratimp, el doarme de la 1-2 la 10, eu de la 11 la 7-8; avem cateva ore pe zi in care coumnicam in aceiasi parametri, in rest, unul dintre noi nu e tocmai in apele lui š
Pai si sotul meu e ca tine (si el tot leu, btw), dar a invatat repede, ca e baiat destept. š
ma rog… zilele astea e mult spus “dorm”, stii tu ce zic š dar na, stau in pat langa copil de la 11 la 7-8, timp in care mai si dorm, e o descriere mai corecta š
Da, stiu š Dar si in acele vremuri tot functionam mai bine seara dupa 20 de ore de nesomn decta dimineata dupa 4 ore de somn š
Eu nu sunt deloc genul vorbaret si efervescent si cu atat mai putin la primele ore ale diminetii.. cel mai mult sufar in weekend cand m-as trezi undeva in jurul pranzului, iar Tudor e matinal si se trezeste direct cu chef de joaca.. recunosc ca il parchez la desene si incerc sa ma dezmeticesc cu o cafea, doua si musai o tigara…nici eu nu inteleg persoanele care se trezesc zambind, in forma maxima si cu chef de vorba, desi mi-as dori sa fiu si eu asa din cand in cand š
Eu mai am si momente de veselie (mai depinde si de anotimp si vremea de afara, nu e asa simplu cu mine), dar oricum nu se produc dimineata.
La mine nu prea merge faza cu pus copilul la desene, pentru ca el si le pune singur, e chestie de noroc. Daca se trezeste cu chef de altceva, am pus-o, ma scuzati, vine dupa mine si ma trage de nu scap. Ma rog, pe el il iert cat de cat, dar nici el nu ma poate face sa ma bucur de ceva, orice. Norocul meu e ca si el doarme pana tarziu in general. š
eee.. eu is o contradictie prin definitie… asadar, in noptile in care ma culc tarziu si trezitu’ imi pune oaresce probleme si sunt ce ai descris tu. imi ia vreo 15-20 minute pana realizez ca nu am ce face si trebuie sa ma mobilizez….dupa care is ceva de genu tipei descrise de tine. Daca am cu cine, turui, si turui. Daca am si un pepsi la bord, mi se dubleaza turuitul, si ziua mi-e conurata in senin spre orbitor de luminos :))) Scuze, na, dar io asta sunt, cu o “alegrie” din asta incurabila, chiar daca nu am motive š
No, cum spuneam, se pare ca un cocktail de cafea cu red bull ma ajuta sa fac fata š
“No” zici?! Remarcam o usoara ardelenizare…:) E printre putinele cuvinte pe care le-am adoptat cu drag aici, de restu’ inca ma mai minunez.
:))) Bun venit in club:D Mi se face parul maciuca dimineata pe la 7 cand o simt pe Daria ca se foieste in pat,si ma rog la toti sfintii sa m-ai stea linistita macar o juma’de ceas…Dupa ce toata noaptea fac naveta la toilette,cat pt mine,cat pt Aby,dimineata imi vine sa plang de somn.Oricum de felul meu sunt genul de fiinta nocturna,care doarme cu roletele si doua randuri de perdele trase,in liniste de mormant.Noroc ca m-ai recuperez peste zi cu somnul,altfel cred ca asi vb singura.
Da, da, si eu tot cu bezna si liniste si-o perna in cap daca se poate š
Si eu prefer sa fiu lasata in pace pana apuc sa ma dezmeticesc, insa cu copilul matinal cu care m-am pricopsit nu prea imi iese pasienta in ultima vreme.Inainte de sarcina preferam sa plec spre birou intr-o masina separata de sot, chit ca putea foarte frumos sa ma duca el dimineata, doar ca sa pot sa ma bucur de liniste. El e stilul cintezoi de la 6 dimineata,genul ala langa care cand te trezesti il gasesti privindu-te cu chef de vorba.Cum iti fluturi genele el deja e tonic ca Schweppes-ul si te intreaba de planurile de pe ordinea de zi.
Pai, na, nimanui nu-i prea iese cu copil prin preajma, dar tot nu pot sa fiu joyful. Adica si cu fii-miu tot monosilabica sunt dimineata š
Same page here …
Chiar mi-a zis un coleg la un moment dat “Ce dubioasa esti dimineata!”
š Mie-mi plac astia “dubiosi”
Si eu urasc diminetile si sotul la fel!Multi ani a trebuit sa ma trezesc foarte devreme,la 6 incepeam munca,iar la 6,30 aveam deja clienti!Era horror!Cand am fost insarcinata,m-a lovit norocul,ma trezeam si ma culcam cand vroiam!:)Plodul din dotare seamana cu noi,uraste diminetile,ii place sa doarma pana tarziu,asa ca duminica profitam cu totii,doar ca in ultima perioada i-am cam stricat rutina cu dusul la gradinita si a inceput sa se trezeasca mai devreme!Dimineata ma trezesc,il imbrac pe somnoros si-l duc repede la gradinita,ma intorc acasa si ma bucur de cafea si tigara in liniste,pe urma incep ziua cum trebuie!:)
š Inca una, se mareste gasca vad! I like you, guys!
Si eu sunt acra dimineata. De fapt sunt acra mereu, cu mici exceptii, daca e sa fiu sincera :))
Cami, vreau sa-ti multumesc pe aceasta cale pentru maraielile matinale pe care mi le-ai administrat. Tareee bine ma simteam sa nu fiu obligata sa vorbesc la ore d-alea! š
Sa ma vezi acum cum sunt, ca nu-mi beau nici doza de pepsi dimineata š
Dar altfel mie imi convine sa merg la serviciu devreme, prefer sa imi petrec orele proaste acolo, iar pe cele bune de dupa-amiaza pentru alte activitati.
La primul job incepeam la 7, iar la asta la 8. Sunt multumita asa, in niciun caz nu vreau program de la 10 la 18.
Si eu am problema asta, iar partea proasta e ca ma trezesc suficient de tarziu (ma rog pentru mine e infiorator de devreme) cat sa nu-mi beau cafeaua acasa asa ca am gasit o solutie ca sa ma protejez de veselia matinala de la birou: mi-am lipit pe perete poza asta cu bufnita pe care am scris 9 AM, before coffee si una cu Little Miss Sunshine pe care am scris 10 AM after coffee. Ca sa nu existe confuzii. Acum colegii doar se uita la mine si ma intreaba daca sunt in starea before sau after, ca sa stie daca ma abordeaza sau nu.
Btw si eu sunt leu, dar sunt ca tine
M-ai linistit, ma gandeam la un dialog scurt matinal. De genul “Ce zodie esti?” “Leu”. “Stay away!” š
Da’ se pare ca nu-i o regula :))
Eu am zile si zile. Bine, niciodata nu sunt nici ca tine, Maria, dar nici ca doamna colega a sotului tau. Undeva la mijloc, putin spre ea.
Sa spunem ca sunt destul de comunicativa in majoritatea zilelor. Sunt cumintica, nu sar la jugulara, nu imi imaginez cum as putea sa bat limba interlocutorului in piuneze de masa pentru a-l reduce la tacere.
Nici seara nu sunt ciufuta, absolut niciodata, sunt pasare de noapte.
Daca ar fi sa aleg, ma simt mult mai in verva seara.
Alina, nici eu nu sunt ciufuta in general. Adica dupa 10 dimineata sunt ciufuta doar daca nu-mi place persoana respectiva, dar trebuie sa-mi displaca serios š
Imi amintesc cu nostalgie de diminetile in care ma trezeam pe la 10.30-11, faceam cafeaua si ma bagam cu ea la loc in varful patului, unde o savuram in urmatoarea ora plus un film de un sfert de neuron la tv. Cu putin noroc, peste vreo saptamana depun copilul la bunici si poate in week-end-ul urmator se va intampla minunea.
Azi a fost prima zi de concediu din cele 6 totale. Trebuia sa ma duc totusi la o conferinta, asa ca mi-am pus ceasul sa sune regulamentar la ora 8, bona venea la 9, tat-su e de servici la noapte, fericire maxima. Nu apucase ceasul sa sune, aud un tropa-tropa, nu prea inteleg ce-i in prima faza, apoi strigatul de victorie la 1 metru de pat: “m-am trezit!!!”. Oooooooooooooooof, unde-s vremurile alea apuse cand suzeta era dragostea somnului fiica-mii, si daca nu misca nimeni prin casa, baga si ea somn pana pe la 9 jumate-10?! in fine, trebuie sa vad partea buna a lucrurilor š nu mi-a dat trezirea la 6-7, plus ca am scapat de suzeta de curand, fara mari drame. Plus ca ma asteapta un somnic de dupa-amiaza, sa-mi dreg ciufusenia provocata de vremea asta supernaspa.
š Da, si vremea e un motiv bun sa fiu ciufuta
Mai fetelor si eu sunt tot o leoaica apriga, dar nu imi place asa tare palavrageala, adica daca cineva vb ii raspund dar nu ma bag in seama asa ca n-am ce face. Na , dar trebuie sa va spun ca m-am amuzat copios, si aveam nevoie ca toata ziua is in casa cu gandacelele mele si stau singura ca un cuc.Mie pe cat posibil imi place sa imi beau cafeluta in liniste asa ca ma trezesc cat mai devreme, fac un dus si apoi sar pe cafea…dar de ceva vreme s-au prins de figura gazutele astea mici …
In general as afac si eu, fac tot posibilul sa ma trezesc mai devreme, sa am timp sa imi fac ritualul inainte de a se trezi fiu-meu care e up and running cum coboara din pat. Dar la intervale regulate imi da teapa si se trezeste singur mai devreme š
Ooo, ce mult m-am regasit in tot ce ai povestit despre somn, trezire, palavrageala matinala. Credeam ca sunt singura specie pe cale de disparitie care adora trezitul spre pranz si care incepe socializarea dupa efectuarea dusului de rigoare!!! Altfel, sunt si eu, ca si tine: de ma trezesti mai devreme de cat imi trebuie mie sa imi fac somnul, ala esti, frate…grrrrr! Mi-s onomatopeica si ostila. Fac orice, numai sa nu-mi “iei” somnul!!! :))
Stii, citeam despre asta si tind sa dau crezare: s-a facut un studiu despre cat de mult sunt afectate femeile (fata de barbati) de calitatea proasta a somnului. Uite, iti las lincul, daca ai curiozitatea
http://www.descopera.ro/dnews/2507013-femeile-afectate-mai-mult-de-calitatea-proasta-a-somnului-decat-barbatii
Deci d-aia sunt eu furioasa dis de dimineata si imi vine sa mestec capul celor care ma scot din ale mele. Sunt in grafic, vad š
Si eu m-am bucurat sa vad ca suntem mai multe. Parca numai de matinali am avut parte in jurul meu, ma simteam alien š