Pe asta stiu ca am mai povestit-o, dar o mai zic o data ca acum, dupa 3 ani si 30 kg in minus, mi se pare foarte simpatica.
Am adus eu copilul din dotare pe lume, dupa o sarcina care nu a semanat deloc cu alea din filme, pentru ca in afara drumurilor pe la doctori n-am facut altceva decat sa zac la orizontala cu crantanele in fata, ca n-aveam voie sa ma misc. Dupa ce a trecut euforia, baby blues-ul, grijile si toate cele, dupa ce am terminat destul de repede si cu alaptatul (din diverse motive pe care nu am chef sa le discut), a venit si momentul bilantului, respectiv al complexelor. Si mi-am dat seama ca ma apropii destul de mult de dimensiunile unei balene care o fi ea specie protejata si o fiinta simpatica si desteapta, dar nu a fost niciodata idealul meu fizic. Oki-doki, zis si facut, hai ca ne apucam de dieta, dar nu de acum, de saptamana viitoare, acum vine Craciunul, Anul nou, mucenicii, ma rog. Intre timp m-am apucat serios de fumat.
Ei, si in momentul ala s-a gandit un producator de tigari sa faca o promotie de-aia masiva. La toate punctele de vanzare din mall-uri statea cate o mimoza blonda model-wannabe cu o tableta in mana (promoterita ii zice?) si dadea cate un pachet in plus la fiecare pachet cumparat. Motiv serios sa schimb marca, zic eu, era ceva sa dau 6 lei in loc de 12 pe pachet.
Si ma duc eu sa-mi cumpar pachetul, apoi ma infiintez la duduia blonda cu tableta (care era cam cat o sardina pe langa balena – moi, stiti genul, blonda, suava, cu oasele de la bazin iesindu-i prin fustita si abdomenul concav) si ii cer bonusul. Ea ma masoara, i se strange toata fetisoara aia frumoasa si tencuita de soc si groaza si-mi spune: “Vaaaai, dar dumneavoastra nu va pot da pachetul promotional!” Ma uit, ma intreb daca am ceva ciunga in par sau imi lipseste ceva, si o intreb de ce. “Paiiii, dumneavoastra aveti bebe! Nu avem voie sa dam la femei insarcinate!”.
Ati vazut in desene animate cum i se urca sangele la cap motanului Tom, da? Asa am fost si eu in secunda aia. Am incercat sa ma controlez, am reusit oarecum, i-am explicat printre dinti ca nu-s gravida, sunt grasa, e ceva in regulament si despre asta? Zana ar fi putut sa o dreaga cu un “Ma scuzati!” simplu, dar nu, a insistat. “Ma scuzati, dar v-am vazut cu burta si am crezut….”.
OK, unii ma stiti, eu sunt fata pasnica si educata, extrem de rar imi pun “poalele in cap” in public, trebuie sa trec undeva de granita dintre furie si turbare. Atunci am trecut. I-am explicat sardinei printre dinti cam ce se va intampla cu silueta si abdomenul ei scobit cand va ajunge sa treaca printr-o sarcina. Ma rog, ce-i doresc eu sa i se intample. Si, mai ales, ce se va intampla cu ea atunci cand frumusetea de douaj’ de ani se va duce naibii, ca in alte domenii nu pare sa o fi ajutat Dumnezeu prea tare. Â Acum, va dati seama ca fiind vorba de chestii gratis era o gramada de lume adunata pe-acolo, deci a fost o reprezentatie pe cinste.
Cum spuneam, intre timp au trecut trei ani si am slabit 30 de kilograme fata de momentul respectiv, deci imi permit sa rad isteric de amintirea zanei perplexe balbaindu-se stins si incurcandu-se in manute, tableta si saculetul cu premii, in incercarea de a-mi da naibii mai repede pachetul, sa o sterg de acolo. Atunci, insa, nu m-am amuzat deloc, dimpotriva, m-am simtit ingrozitor.
Voi aveti povesti de-astea? Care a fost cea mai mare gafa pe care ati “patit-o”? Sau ati facut-o voi?
Teoria Chibritului 
I did. Aveam 11 ani si eram la ceva bazin, strand cum cum era pe vremea aia, mai multe familii. Si un alt plod ma intreaba care e fetita C. La care eu, extrem de sincera, i-am zis ca e aia urata si grasa. Which she was, but besides the point. Evident ca era FIX in spatele meu. Ea a ramas marcata pe viata, eu la fel, ani de zile m-am gandit la ea si inca ii mai vad fata in momentul ala. Partea buna e ca poate si din cauza aia ea inca arata impecabil, iar eu sunt extrem extrem extrem de atenta cu ce scot pe gura, oricare ar fi subiectul. Not a fun memory 🙂
Da, dar tu macar aveai 11 ani… Cred ca toti am mai facut d-astea cand eram mici. Si eu am spus de una ca e proasta si m-a auzit. Dar aia cred ca a ramas asa 😀
Vi s-a intamplat vreodata sa faceti comentarii cu A despre B, pe mail, in timp ce B intra automat in cc while e-mail-ing A?
Ceva de genu’ ; ” Auzi tu A, da’ ce Dumnezeu are B de-i asa ciufuta mereu? Sufera de PMS cronic? I s-au innecat corabiile in port? WTF?!!! mai scoate-o si tu in oras dupa program si fa-i cunostinta cu-n stress reliever dragut.”
Yep, I did it. Tipa era head chieff accountant la o companie cu care lucram noi. S-a bucurat nespus sa vada ca din punctul nostru de vedere e ciufutica anului.
Nu, dar mi s-a intamplat sa trimit un sms romantic unui tatic de pacient. 😀 I l-am trimis pe ala cu scuze, wrong button, dar tot a fost peniiiibil!
intai rad:)))) ca na nu pot trece peste
O faza recenta, de acum doua sapt cand am mers la nepotul nostru de ziua lui. Mama-sa l-a lasat in pantaloni de trening si camasa(camasa era in dungi late si avea si un buzunar sus in stanga) Si intru si ii zic copilului(bine erau si parintii de fata) :bine Gabriel tu ma astepti in pijama, de ziua ta?. Am simtit asa niste priviri intepatoare, de la parinti, dupa care mama-sa mi-a zis: e camasa, nu e pijama, dar asa dezamagita de reactia mea de cacao. Am incercat sa o scot dreasa, si sa spun ca na camasa e frumoasa dar unde e asa in dungi si cu pantaloni de trening la prima vedere asta mi s-a parut 😀 Ce sa mai zic, am comis-o, am comis-o…
am uitat sa precizez, eu radeam ca imi place cum povestesti, le ai 😀
:))) Vai, Carmen! Pijama? 😀
vai…cat am putut rade…mi-am inceput ziua cu zambetul pe buze. Povestesti foarte frumos si haios.
Ma bucur! :*
=)) =)) =)) Nu ma pot opri… =)) =)) =))
“Vichend” placut!
Multumesc, si tie! 🙂
Ah, ce m-am distrat!!! Am ras copios pentru ca si eu sunt patita…acum vreo 2 luni de zile, ma duc eu cu sotul la cumparaturi in Kaufland. Fie-mea avea 10 luni pe-atunci si inca eram in concediu, greu incercata de tot ce inseamna stat acasa, copil mic, iarna afara, papa bun de facut, scutece de schimbat, copil de distrat, etc, etc….Cum orice iesire, fie si la buticu’ de la colt, o transformam intr-un motiv sa ma mai dichisesc si eu (vesnic bufnita cu radacinile crescute, pielite netaiate, pijama pe post de haine de casa, etc, etc…), imi trag si eu pe mine o rochita din aia mai groscioara (ca era iarna), mai mulata (ca deh, doar avea pe ce…) dar colorata, vesela, pe care o indrageam eu mult. Din graba, fac imprudenta de a nu imi pune nici o curea la ea…si ma opresc eu la un magazin cu specialitati (cica!), pozitionat strategic fix la iesirea din supermarket (de Sergiana e vorba). Si incep sa imi lungesc gatul prin vitrina: carnati taranesti, carnati uscati, carnati afumati, carnati cu busuioc, toba, lebar…imi sticleau ochisorii-n cap mai ceva ca beculetele din pomu’ de Craciun. Vine, inevitabil, intrebarea vanzatoarei: “va pot servi cu ceva?”…o bucatica de lebar as vrea, ma balbai eu… “E vidat, nu va putem taia”, mi-o reteaza ea scurt. Instinctiv, ma repliez: pai mie nu-mi trebuie toata bucata…(avea undeva la juma’ de metru), nu vreau decat de gust. Sta vanzatoarea in cumpana, timp in care ma masoara din cap pana-n picioare. Si…bam! vine replica: “haideti doamna, ca in situatia dvs. nu va pot lasa asa…o facem jumi-juma, ca doar am vazut ca aveti burtica!” Stupoare! Frustrare, jena, nod in gat…un vulcan era pe punctul de a erupe in emisferele cerebrale…inima imi pompa ca nebuna si cred ca ochii imi iesisera din orbite mai ceva ca la melci! Deja-mi ardeau obrajii si era evident ca ma colorasem in grena, mai ceva ca sortul duduiei…ii ciup mana sotului, care ma seconda calm, pana cred ca i-am smuls un firicel-doua. Nu am timp de vreo reactie decat de un zambet tamp si dau de privirea ei complice….zbang! cutitul taie lebarul pe jumate. Sotul plateste si multumeste. Da sa intrebe ceva dar nu mai are cand ca il iau pe sus. “Stai, unde ne grabim?” La farmacie, ii suier printre dinti…”Pai?” sa intreb daca au cetona de zmeura, ii trantesc raspunsul. Ceata totala 🙂 “Ce e aia?” Eeee….dar asta e alta poveste…. 🙂
P.S. Fara legatura cu povestea de mai sus, de azi sunt oficial la dieta! Am 74 de kg, 1m68 si un target de 10 kg in minus….tineti-mi pumnii!
Succes! Ce dieta tii? Da-ne detalii!
Trebuie sa va fac si eu un update la dieta, ca v-am lasat in ceata de aproape 2 luni 🙂
Maria, dupa indelungi “googaleli”, m-am oprit la dieta mediteraneana (sau dieta Sonoma). Uite link aici: http://www.garbo.ro/articol/Sanatate/13659/regim-de-slabire-dieta-sonoma.html dar gasesti multe alte informatii cu o simpla cautare pe net. Azi, de exemplu, am inceput cu un iaurt 2% cu cereale de la Sanovita. Si mi-am pregatit de acasa o portie mare de salata verde cu ardei gras, masline, ridichii, castravete, patrunjel si ton. Pe la un 18 ma gandesc sa imi fac un piept de pui la gratar si legume la dry cooker. Daca mi se mai face foame pana ma culc, ma inarmez cu niste migdale de rontait si o cana de lapte 1,5%.
Va tin la curent cu combinatiile/ starile/ deprimarile/ progresele mele! 😉
Succes! Sa ne spui cum iti merge, poate mai sunt fete interesate de “sardineala” :*
Stiam povestea asta a ta, dar m-am mai amuzat o data.
Imi amintesc si eu, asa, la prima strigare, de o gafa pe care le-am facut-o.
Vorbeam pe mess in acelasi timp cu o prietena si cu colega ei de birou, care colega are aceeasi profesie ca si mine si-mi cerea ceva consultanta de specialitate.
Colega prietenei ma intreba chestii profesionale de incepatori in domeniu, adica cele mai elementare cunostinte, si unul care lucreaza intr-un domeniu cu totul diferit i-ar fi putut raspunde, numai bazandu-se pe bunul simt, desi ea lucra in aceasta profesie de tot atata timp de cat lucrez si eu. Eu dau sa-i spun prietenei ca e tuta rau colega asta a ei, sa nu mi-o mai dea mie sa imi pierd vremea cu ea cu intrebari de gradinita, ca nu stiu cum o tine sefa-su si-i mai da si bani pentru ceea ce stie, adica pentru nimic, doar ca toate astea i le scriu chiar ei.
In viata mea cred ca nu m-am simtit mai prost de-atat, si acum ma simt asa, doar cand imi amintesc. I-am zis eu ca am incurcat ferestrele, ca voiam sa scriu altcuiva, dar nu m-a crezut, s-a prins ca-i vorba de ea.
Vaaaiii, hai ca si a ta e buna! 😀
am patit-o si eu acum ceva ani, eu sunt maestra la perle si dat-cu-bata-n-balta. avem o prietena in grup care avea 2 pretendenti dar ambii cu probleme, adica unul bolnav si unul cam bosorog, de vreo 43-45 (oricum peste 40) de ani si m-a intrebat ce sa aleaga..eu nu prea il placeam pe ala mai in varsta ca era si cam zbarcit asa, era slabanog si cu muuulte riduri. ideea e ca l-a ales pe ridat si intr-o vara imi zice ca pleaca la marecu el si eu glumeata de colo ii zic: ”pleci la mamaia cu tataia?”, i-a cam picat fatza si ma mir cum de a mai vorbit cu mine :))