Tags

, ,

M-am abtinut sa am o reactie acum cateva zile, cand “tineretul furios” de tip Occupy a infrant industria romaneasca si politicienii au picat Legea Minelor. Nu a ajutat prea mult, ca sunt inca suparata si dezamagita. Si chiar nu-mi pasa daca o sa mai pierd niste prieteni cu ocazia asta. Inseamna ca asa trebuie sa se intample. Lose some, win some…

Dezamagirea intai: cinismul cu care tineretul elitist condamna la moarte cateva mii de oameni. In cazul de fata pe cei din Rosia Montana. Da, e o idee pe care am tot auzit-o sau citit-o, fie ca venea de la lideri de ONG-uri sau lideri de opinie, fie “pe persoana fizica”, vorba unui ales. Sub mai multe forme, dar toate insemnand “Ce-mi pasa mie de minerii din Apuseni, n-au decat sa crape, oricum minerii sunt naspa, nu au scoala, au o meserie de 2 lei si nu ma ajuta cu nimic ca sunt in viata. Si minerii au batut studenti in ’90, cum sa fiu de partea lor?”. Nu cred ca are rost sa comentez treaba asta. Cei care sunt in stare sa inteleaga, vor intelege. Cei care nu pricep si li se pare legitim modul asta de a gandi, oricum vor ramane in mizeria lor morala (da, nu mai am de gand sa fiu delicata) in care oamenii au dreptul la viata numai de la masterat in sus. Dar vreau sa va spun doua lucruri. In primul rand, ca minerii rosieni (generic vorbind, de fapt vorbim de populatia din doua localitati) nu-s niste erori genetice carora le curge din gura si stiu numai sa dea din tarnacop. Sunt niste persoane decente, cu foarte mult bun simt, care lupta pentru dreptul lor la o existenta decenta – si o fac pasnic. Sunt la fel de inteligenti ca bucurestenii, in medie. Si, in principiu, cand nu-si vad de viata lor aici, se ocupa de actiuni umanitare, nu de batai. In ’90 majoritatea erau inca elevi si nu a mers nimeni din Rosia in Piata Universitatii. Da, mi-e lehamite de concetatenii mei care pot gandi asa despre semenii lor, in timp ce se aduna la mitinguri pentru maidanezii care ne musca de dos, spunand, ipocrit, ca ne-am pierdut umanitatea. Chiar cred ca o natiune pentru care cainii, copacii sau marmota cu creasta mov ajung mai importante decat oamenii, e condamnata la pieire. E ceva in genul sarpelui care isi mananca propria coada.

Dezamagirea a doua: lipsa totala de informare. Nu ma deranjeaza ca au protestat o mie sau treizeci de mii de oameni impotriva exploatarii. Ma deranjeaza ca au facut-o nestiind absolut nimic despre asta. Mai mult, cu convingerea ca nici macar nu trebuie sa stie. Nu e vina lor, ca asta le-au bagat in cap liderii de opinie (DE OPINIE, da? Sa nu-mi mai spuneti ca nu au existat lideri, nu au fost unii formali, inregistrati la tribunal, e drept, dar au existat o suma de persoane care au difuzat continuturi in mod constant si care s-au ocupat de organizare). Totusi, nu pot intelege cum persoane inteligente in general, pot prelua asa, fara pic de simt critic, fara dorinta minima de a verifica, orice continut, de la niste surse fara autoritate. Un blogger nu e sursa de autoritate, un activist nici atat. Nici un actor sau lingvist, cand vine vorba de tehnica sau chimie industriala.

Adica, daca ar fi fost sa existe o dezbatere corecta in spatiul public, pornind de la informatii concrete si verificate, nu de la simple opinii si licente jurnalistice, protestele ar fi fost un lucru bun. Eu sunt in mod special pro-dezbatere. Mi se pare ca ar trebui preluata ideea de la americani, sa introducem dezbaterea in scoli, ca disciplina obligatorie. Ne-ar prinde bine si ca exercitiu logic, si ca exercitiu democratic. Dar, atata timp cat “discutiile” (da, cu ghilimele, ca nu au fost discutii, doar acuzatii si venin de o parte si lipsa de reactie de cealalta) nu au nici macar premisele reale, da, sunt dezamagita. Sunt dezamagita ca majoritatea, inclusiv prieteni sau cunostinte ale mele, au simtit nevoia sa isi formeze o opinie si sa ia atitudine pornind de la niste informatii sumare si neverificate, pur si simplu crezand pe cuvant pe alt amic care a sheruit ceva pe facebook, care la randul lui a crezut pe altul, sau a dat pur si simplu share ca o facea toata lumea. Asta dublata si de toata gama de erori de argumentare din manualele de logica.

Probabil ca singurele opinii intemeiate ar fi cele ale expertilor. Nici eu nu sunt, nici cei din strada. Poate ca singura masura a legitimitatii opiniilor ar fi fost sa stii suficienta chimie, geologie, tehnica, ecologie etc cat sa stii cu adevarat despre ce e vorba. Dar e clar ca nu le puteam invata peste noapte, iar romanul nu stie sa taca nici daca i-e clar si lui ca nu se pricepe. Dar m-as fi asteptat, macar de la unii, sa fi verificat macar la nivel minim informatiile care le veneau gata mestecate, ca la bebelusi. O dezbatere corecta a fost imposibila cat timp materialele difuzate obsesiv erau incorecte. Da, chiar erau. La mina Yanacocha dezastrul ecologic si imbolnavirea populatiei a fost produs de contaminarea cu mercur. Sunt de acord ca e oribil ce s-a intamplat, dar astea sunt fapte, exista procese pe rol, exista sute de pagini de rapoarte tehnice privind dezastrul de acolo. Chiar si in procesul mai nou de cianuratie tehnologia e cu totul diferita (“heap leach pad” vs uzina de lesiere), dar contaminarea cu mercur este documentata si recunoscuta de comunitatea internationala. NIMENI nu a cautat. Nimeni nu a verificat. De 3 luni de cand se sharuieste documentarul ala, nu a fost nimeni atat de curios. Si da, conteaza ca e mercur sau cianura, conteaza ca e in spatiu deschis sau in uzina inchisa, conteaza toate detaliile. Tehnica nu e poezie si metafora.

Apoi, au fost articolele de genul acestuia. Iar, a facut valuri, din categoria “uite ce vor sa faca acolo”, l-am primit de nu stiu cate ori, l-am vazut pe grupuri de facebook, de fiecare data legat de Rosia Montana. In primul rand, substantele chimice nu se numesc dupa licenta poetica aleasa de autor. Cianurile se numesc cianuri, cuprul se numeste cupru, acizii se numesc acizi. Apoi, pozele sunt de peste munte. De la o intreprindere de stat care exploateaza cupru. Da, conteaza. Sunt tehnologii diferite. Da, conteaza sa stii asta. Conteaza sa stii despre ce vorbesti, inainte de a vorbi. Si, de cele mai multe ori, nu te poti informa de pe un site de activism. Acela manipuleaza prin definitie. Activistii nu informeaza, ei militeaza si interesul lor nu este ca lumea sa priceapa si sa isi formeze opinii corecte, ci sa convinga.

Ideal ar fi fost ca dezbaterile sa inceapa numai dupa ce lumea citea proiectul. Da, proiectul in sine, ala mare, de mii de pagini, nu rezumatul lui facut de cineva pe un grup. Ca sa stim ce combatem. Respect opinia oricui stie ce vorbeste. As fi ascultat si probabil ca as fi luat in serios opiniile informate. Din pacate, majoritatea incepeau cu inexactitati din prima fraza. Da, mi s-au spus tot felul de aberatii in apararea dezinformarii. In esenta ca nu e nevoie sa stie, ca nu conteaza de fapt proiectul, Rosia Montana e un simbol. De acord, chiar asta si este. Un simbol al ignorantei, naivitatii si discutiilor fara sa stim despre ce.

Dezamagirea a treia: lipsa de ratiune si dublul standard. La asta m-as fi asteptat cel mai putin. Am intalnit pana acum numai doua persoane care au putut discuta civilizat desi aveau alta parere. Intamplator sau nu, erau si dintre cei mai informati. La restul parca le-a luat Dumnezeu mintile, vorba lui mamaie. Practic, ei au voie (ba chiar obligatia, zic unii) sa spuna orice, cat timp e anti-RMGC (si anti-Chevron, ca mai nou discursul public e un fel de salata de boeuf de anti-investitori), nici nu mai conteaza daca e adevarat, documentat, logic etc. Pe de alta parte, oricine are alta parere ar trebui sa taca din gura, ca nu e decat un tradator nenorocit si vanzator de tara. Din punctul de vedere al opozantilor, libertatea de expresie e valabila si aplicabila numai pentru cei care sunt de partea lor. Nu ai voie sa crezi sau sa spui altceva. De aceea nici nu e posibila negocierea, dezbaterea, cautarea de solutii. De 3 luni am senzatia ca incerc sa discut cu cyborgi care au un singur script din care nu pot fi scosi. Cu cateva remarcabile exceptii. Dar cateva.

Dezamagirea a patra (si cea mai mare): protestul de dragul protestului. Nimeni din cei care au protestat nu a oferit si solutii. Nici pentru comunitate (vreau sa cred ca mizerabilii de la punctul 1 nu erau, totusi, majoritari), nici pentru patrimoniu si mediu (ca in Rosia Montana astea doua sunt probleme reale si daca iesim in strada pentru ele, inteleg ca ne pasa), nici pentru economia romaneasca in general. Adica stim ce nu vrem, asta e important, sa NU, ce facem in schimb… nu mai conteaza. Sa se ocupe statul. Sa se ocupe altii. Sa se gandeasca altii. Important e ca nu ne vindem tara. Parjolirea holdelor si otravirea fantanilor in varianta moderna – lasam niste monumente sa se darame (ca se darama, daca nu se mai ocupa nimeni de ele), lasam sute de hectare poluate deja asa cum sunt, pentru ca pe noi nu ne intereseaza decat sa nu. Un singur lucru o sa precizez, pentru ca nu cred ca sunt multi cei care stiu asta. Trasnaia cu UNESCO nu schimba cu nimic lucrurile. UNESCO nu iti repara casele. Este un fel de brand si atat. O “franciza”, daca vreti. Iti pune o eticheta care, teoretic, ti-ar aduce clienti (turisti) si de restul e treaba ta sa te ocupi. Iata ce se intampla cu cetatile dacice incluse de ceva timp pe lista UNESCO.

Da, stiu, am retinut, Rosia Montana e un simbol. Cei care au ghinionul sa traiasca in … simbolul asta la modul cat se poate de concret sunt doar “victime colaterale”. Mereu exista si asa ceva. Partea proasta e ca deja simbolul asta se extinde. Dupa cum le spuneam prietenilor mei, momentul in care am simtit cu adevarat ca mi se ridica parul pe ceafa de groaza a fost cand am auzit sloganul cu “toata Romania”. Adica nu stiu cum vi se pare voua chestia asta, dar pe mine ma inspaimanta ideea ca o suma de oameni “salveaza” tot, apoi se pun pe sarbatorit, dar nu sunt capabili sa aiba un plan coerent de “what next”. Si recunosc si ei ca de fapt nu-s organizati si nici nu se pot organiza pentru ca e o gasca foarte eterogena, de la neocomunisti la “Garda de Fier”, care altfel nu au nimic in comun din punct de vedere ideologic. Logic, nimeni nu poate spune concret ce se intampla a doua zi dupa ce “salveaza” Romania pentru ca nu s-au gandit atat de departe sau atat de concret. Da, am pus aceasta intrebare mai multor protestatari. Ori au schimbat vorba, ori mi-au zis ca nu pricep nimic. Inca mai astept o explicatie.

Si o sa explic de ce mi-e groaza de protestul de dragul protestului: cand au decis sa “salveze”, aceste persoane nu au facut-o cu un mandat legitim din partea populatiei, si nici informandu-i ce inseamna asta. Dimpotriva, manipularea si dezinformarea au fost parte din plan, pentru a atrage cat mai multi sustinatori. Asta inseamna ca, din punct de vedere moral, si-au asumat raspunderea pentru tot ce va urma dupa “salvare”. Pentru o criza politica si sociala, pentru o criza economica (chiar si temporara). Pentru toti oamenii care ar ramane someri, pentru toti copiii la care nu ar mai veni Mos Craciun, pentru toti elevii care nu-si vor mai permite carti si caiete, pentru toti oamenii care vor trai mai prost, macar o perioada, daca planul lor reuseste. Daca ar fi cu adevarat altfel decat politicienii actuali pe care-i acuza de minciuna, ar trebui sa ne spuna ce au de gand DUPA aceea si sa astepte o legitimare din partea noastra. Sa ne prezinte cu sinceritate liderii pe care i-ar sustine dupa ce ar termina cu actuala clasa politica, sa ne explice care e strategia lor economica si sociala dupa ce termina de ocupat ce e de ocupat si de salvat ce e de salvat. Si noi sa decidem daca ne reprezinta sau nu.

Deocamdata, pe mine nu ma reprezinta, pentru ca nu m-au convins. Si nu m-au convins pentru ca nici nu s-au sinchisit sa o faca. Eu nu-s activist, deocamdata. Dar promit ca, daca prin absurd “tineretul furios” va invinge si criza se va adanci, o sa adun o suta de copii flamanzi si incercanati cu boccelute pe bat si o sa-i duc acasa la domnii Bumbes, Rogozanu, Craciun, Mihaiu, Dan, Gotiu, Vilcu si cine mai e, sa se ocupe…

Da, sunt cumplit de dezamagita de concetatenii mei. Stiu ca nu-s majoritari, dimpotriva, in momentele de maxima efervescenta erau mult sub un procent din populatie. Dar sunt suficient de vocali incat sa ma faca sa nu-mi mai doresc sa impart aceeasi tara cu ei. Nu pentru ca avem pareri opuse, I could live with that. Ci pentru felul cum au ales sa se exprime.

Si da, sunt la fel de dezamagita de clasa politica, dar nu imi foloseste la nimic sa ma revolt impotriva lor. Chiar cred ca ultimul lucru de care are nevoie tara asta amarata in momentul asta e o criza politica. E destul de grava cea economica, nu cred ca ne mai permitem un alt an electoral dupa care sa vina la putere cei de anul trecut, sau alte combinatii de 3 luati cate 2, ca altii nu-s. Cred cu tarie ca avem o problema economica foarte mare si, daca nu ne revenim, chiar nu o sa mai conteze cine e la putere.

PS: Recunosc sunt pro-industrie, pro-investitii, pro-europeana si globalista. De cand am inceput sa am opinii politice si economice am crezut in aceleasi lucruri. Guilty as charged! Deocamdata, lucrurile in care cred eu au demonstrat ca pot hrani niste oameni, anarho-socialismul nu.

occupy jupiter