Tags

,

A fost “coloana sonora” a anului 2013. Pentru mine, ea e mult mai veche, dar niciodata nu am legat-o de nimic pana anul trecut cand, prin vara, a devenit semnificativa intr-un fel destul de trist.

Intai am legat-o de pierderea unuia dintre cei mai dragi oameni din viata mea. Fara sa vreau, a inceput sa-mi sune in cap in cel mai trist moment, dovada ca multe chestii ni se “insurubeaza” in minte si raman acolo pentru a iesi la momentul (ne)potrivit. Pentru ca nu am avut niciodata vreo slabiciune legata de “My Way” pana in ziua in care mi-am dat seama ca, daca piesa asta ar fi fost scrisa pentru o anume persoana, atunci el ar fi.

Apoi a inceput sa insemne altceva. A inceput sa fie legata de mine. Intr-un fel sau altul, am iesit cu capul sus si cu ea in minte din cel mai prost an al vietii mele de pana acum. Sper ca va fi si cel mai prost la modul absolut.

2013 a fost anul in care viata mi-a demonstrat ca, daca vrea ea, se da peste cap intr-o clipa, sau in cateva zile, si nimic din lupta ta poate sa nu conteze. Totul a fost atat de fucked up, pe aproape toate planurile, incat in 2013 am simtit ca imbatranesc vreo 3 ani in loc de unul singur. Totusi, daca ar fi fost sa fac vreun “soul searching” la miezul noptii de Anul Nou, raspunsul ar fi fost sigur “I faced it all and I stood tall and did it my way”.

Nu vreau sa fac filosofie ieftina, dar voiam sa va spun ca mi se pare mai important decat orice sa iti fii loial tie insuti si sa iei totul, asa cum vine, cu curaj si cu capul sus. Sa nu renunti niciodata la lupta. E lectia anului trecut pentru mine, invatata in mod tragic de la omul care probabil ca mi-a marcat cel mai semnificativ viata, apoi adaptata si replicata de n ori pana la sfarsitul anului. Indiferent unde voi fi la sfarsit de 2014, in Rosia, la sute sau la mii de km, imi doresc sa pot spune, iar, “I did it my way”.