Tags

,

Nu “sarbatoresc” Valentine’s Day. Asta ca sa ne fie clar. Nu militez impotriva lui in vreun fel, pur si simplu nu-i genul meu de sarbatoare. Probabil ca, pe de o parte, sunt o idee prea “batrana” pentru ea. Daca o prindeam la 14 ani, as fi privit-o altfel. Atunci sigur m-ar fi impresionat un trandafir si-un mutunel de plus care spune “ailaviu”, la 20+ deja aveam alte pretentii de la viata si de la barbati. Apoi, pentru ca, sincer, romantismul ala “clasic”, cu mutunei si lumanarele si prajituri roz in forma de inima nu a fost niciodata genul meu.

Sa nu credeti ca-s vreo bestie pe care daca o tai nu curge sange, am si eu sensibilitatile mele, dar sigur 100 de lumanari roz cu aroma de capsuni si o lenjerie intima rosie din dantela nu se numara printre ele (scenariu real, vechi de peste un deceniu, cu adevarat awkward – mi-era jena si pentru mine, si pentru amaratul care a avut proasta inspiratie). Apropo, chiar exista femei care poarta lenjerie rosie din dantela cand vor sa impresioneze? Fo’ real?!😀

Deci, nu “vibrez” in vreun fel romantic de 14 februarie. Dar sunt “live and let live” cu ziua asta. Daca pe unii ii face fericiti, pai sa-si daruiasca mutunei cu plasa, cine sunt eu sa judec? Am vazut ieri niste fete (cred ca nu erau inca la liceu), cu “valentinii” aferenti, fiecare cu trandafirasul si prajitura regulamentara, la o cofetarie din Campeni. Erau asa fericite si mandre ca m-au induiosat. Imi imaginam ce emotii au avut dimineata, intrebandu-se daca vor fi “alese” sau nu. Pentru fetele alea m-am bucurat ca s-a inventat sarbatoarea asta, asa importata, corporatista si consumerista cum e ea. Cine sunt eu sa pun standarde de calitate la fericirea oamenilor?

Daca ma scoate ceva din sarite cu adevarat de Valentine’s Day, e replica aia cu “Noi suntem romani, sarbatorim Dragobetele”. Mi se pare cea mai jalnica hipstareala a ultimilor ani. Adica un fel de “noi suntem daci cu cusmele pe frunte, nu putem sa ne dam mutunei de 14 februarie cu toata p*limea, e prea mainstream. Noi ne dam mutunei cu 10 zile mai tarziu, ca asa e hip”

Sarbatoare traditionala? Really, dude? Adica atunci cand erai tu copil venea bunica-tu de la sapa cu buchetul de ghiocei la bunica-ta, pe 24 februarie? O ducea seara la birtul satesc, imbracat in costumul “bun”? Hai, sa ridice un deget cel in familia caruia se intampla asta. Mda, ma gandeam eu…

Dragobetele e, pur si simplu, varul hipster al “plebeului” (de-acum) Valentin. E sarbatoarea celor care tin mortis sa fie altfel. A celor care au senzatia ca se intorc la “radacini” daca o ard in Centrul Vechi imbracati in ie. Presupun ca de Dragobete nu se daruieste ciocolata belgiana, ci turta dulce “traditionala” ungureasca in forma de inima cumparata de la targul de la MTR. Si “mandrele” sunt tare bucuroase ca au primit o bucata de coca naspa, tare si fara gust, nu ciocolata fina ca toate tutele mainstream care nu s-au conectat la spiritualitatea poporului roman. Probabil ca romancele verzi primesc de Dragobete bratari de ata sau samburi de bostan insirati pe sfoara sau ce-o mai fi hip in zilele noastre, nu cercei si inele “adevarate” ca valentinele, si se simt fericite ca ele sunt bio-eco-bullshit.

Nu ma mai innebuniti cu “sarbatoarea traditionala”. Frenezia asta cu Dragobetele a aparut cu cel putin 5 ani dupa primul Valentin, dinspre orasele mari inspre provincie. Imi imaginez ca un hipster pus in incurcatura, care nu stia cum sa impace “capra”, adica o iubita care ar fi vrut si ea sa fie in randul lumii, cu “varza” mainstream-ului, a sapat pana a gasit o sarbatoare pagana obscura prin vreun tratat prafuit si a strigat “Evrika! Acum pot sa o fac fericita pe iuby fara sa ma fac de rahat printre colegii mei anti-corporatisti”.

Cu siguranta, Dragobetele mi-a facut Valentinul mai simpatic. Prefer oricand bucuria simpla si ieftina a unor copii care-si daruiesc inimioare chinezesti care canta enervant, arogantei ipocrite a “dragobetilor”. Ma gandeam ieri ca sunt la un pas de a defila cu o inima rosie de plus in mana, just to make a statement. Personal, Valentinul mi se pare dulce la granita cu diabetul, dar macar e o zi a bucuriei simple, fara a avea aerul ala superior si “judgemental” al Dragobetelui.

20140215-110055.jpg