Tags

, ,

Rosia Montana, 2014. Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, cum ar veni, mi se imbolnaveste copilul. Copiii mai au tupeul sa se si imbolnaveasca, uneori. Vomita de 2 ori, apoi se blegeste si nu mai raspunde cand strig la el. Sun tatal, il mobilizez, urcam copil in masina, plecam spre Campeni, acolo unde am gasit ultima data un pediatru. Copilul e semi-letargic, mai da sa vomite, se mai trezeste, ajungem la spital, urcam 4 etaje pana la pediatrie (cu copilul in brate), surpriza: pediatria nu mai e. S-a inchis. Da, stiam ca spitalul are oarece probleme, am citit in presa ca este grav subfinantat si primaria nu mai are fonduri sa-l sustina. A cerut la alte primarii, de la comunele invecinate, dar ele o duc si mai prost. Situatia e naspa. Vad pe pielea mea (si a copilului meu de 4 ani jumate) ce inseamna asta.

Cred ca am mai zis, am avut mereu noroc de personal mai mult decat amabil la urgenta. Nu am ce sa le reprosez oamenilor, s-au purtat extrem de frumos cu juniorul. Un chirurg i-a facut o ecografie abdominala. Atent, meticulos, am ajuns la concluzia ca nu e apendicita. Si atat, ca am nevoie de pediatru pentru tratament. Sa merg la Abrud.

La Abrud exista pediatru, dar nu e de garda. Se mai intampla, nu munceste nimeni 24/7. E un ginecolog. O fi medic bun, dar e specializat in copii de 20 g, nu 20 kg. Mie imi trebuie in continuare pediatru. Copilul e in continuare bleg, mai da sa vomite, mai atipeste, mai plange putin.

Dam niste telefoane si gasim un medic. Nu e chiar pediatru, e medic de familie, dar consulta copii. Are consultatii intr-o comuna de langa Abrud. Intr-un dispensat amenajat printr-un program de CSR al unei corporatii. Da, corporatie de-aia naspa, care “suge sangele poporului, huooo, nu ne vindem tara”. E vorba de Rompetrol, ma rog, are importanta numai in masura in care si Rompetrolul a fost injurat in presa copios in ultima vreme, cu tot cu guvernul care i-a acordat niste facilitati pentru investitii. Adica vin capitalistii aia “pusi numai pe profit” (o sa revin la asta alta data) si fac dispensare, ca bugetul comunei probabil n-ar fi putut sustine niciodata asa ceva. Dispensarul arata absolut civilizat, este dotat cu ce ii trebuie, medicul isi introduce datele in computer, printeaza reteta, platim o suma absolut modica pentru ca nu suntem inscrisi pe lista si plecam cu copilul acasa. Daca nu isi revine pana diseara, trebuie internat. Undeva, vedem noi unde. La Abrud unde nu e specialist sau la Alba, la 80 km.

Bun, copilul meu e bine, nu avea nimic grav, doar mai multe probleme aparute concomitent. Am scris povestea asta pentru ca tot aud si citesc in ultima vreme ca suntem niste bestii neevoluate daca ne gandim la bani. Ca sunt mai importante raul, ramul, prepelita cu creasta mov, legendele cu hiperboreeni si alte asemenea. Ca decat sa ne gandim “la burta”, mai bine ne-am gandi la identitatea nationala. Ca Romania trebuie sa ramana “neatinsa”, verde, daca ne trebuie ceva in mod special sa luam de la altii, la noi acasa sa traim bucolic si medieval, cu pasuni si vaci de la care sa luam strictul necesar pentru subzistenta. Si, una peste alta, ca oamenii de valoare se hranesc cu spirit. Si pe partea cealalta scot stele, probabil. Si ca “exista lucruri mai importante decat banii”.

Da, exista. Copiii, batranii, bolnavii. Spitalele, scolile, drumurile, bibliotecile. Si toate costa. Daca nu ai la buget banii de care ai nevoie, nu faci nimic, cu toti medicii si asistentele amabile si dedicate pe care le-am intanit azi. Atat m-am saturat de cei care spun ca “exista lucruri mai importante decat banii”, incat le doresc, sincer, sa ajunga sa-si plimbe si ei copiii bolnavi zeci de kilometri cautand un specialist. Si atunci, poate, vor intelege ca banii nu inseamna numai hainute, pantofiori, lantisoare de aur si BMW-uri. Ca pentru unii nevoia de bani nu inseamna risipa si consumerism desantat, ci dreptul la viata si demnitate.

Stiu, as putea sa plec. Mie mi-ar fi mai usor decat altora, intr-un fel. Dar e absurd si sa vorbim despre asta. Solutia nu e sa depopulam zonele sarace din tara si sa ne mutam toti la Bucuresti. Nu de alta, dar asta inseamna, probabil, cea mai mare parte din tara. Saracie exista si in Apuseni, si in Oltenia, si in Moldova… Cam in toate locurile in care nu exista afaceri mari care contribuie serios la bugetul local. Deci iar bani…

Asa ca, va rog, data viitoare cand vreti sa tineti lectii despre “lucrurile mai importante decat banii”, va rog sa va abtineti. Sau sa ii donati pe ai vostri pentru renovarea si dotarea unui dispensar satesc sau a unei sectii de spital de provincie…

20140220-103403.jpg