Tags

Era o reclama mai demult, cu o zana care venea cu bagheta ei magica si rezolva treburi casnice. Am uitat la ce era, dar mi-am amintit azi ideea principala. E buna o astfel de zana la casa omului, zic eu. Mie, cel putin, mi-ar placea sa ma viziteze.

Nu pot spune ca as sta chiar mot in varful patului si i-as da ordine, ca nu-s genul care sa se poata… relaxa zile in sir, la un moment dat m-as plictisi. Dar sunt cateva sarcini pe care le-as lasa in seama ei pentru totdeauna, in timp ce pe altele m-as indura sa le fac eu.

Cafeaua de dimineata. E un fel de cerc vicios aici, numai o zana s-ar descurca sa-l rezolve. Eu, dimineata, inainte de a-mi bea cafeaua, nu functionez. Pana cand iau prima inghititura de cafea marai si ma uit urat si n-as face nimic. Sunt fix ca in caricaturile alea cu motani/bufnite/oameni ciufuti si ciufuliti, cu “I need my morning coffee”. I really do… Deci toata treaba aia cu pune apa – pune filtru – pune cafea – baga in priza – apasa pe buton – asteapta e o cruzime absoluta. Nu ar trebui sa fiu obligata sa o fac. Da, da, stiu, ar trebui sa o fac de seara, sa las doar treaba cu butonul pe dimneata, dar daca eram eu asa organizata ajungeam departe.

Azi am marait la consort sa puna si el mana sa faca o cafea. A facut-o (thank you, darling), dar a tinut sa precizeze clar ca el nu bea cafea acasa, deci probabil ca nu o sa mai vad eu prea curand asa gest romantic😀

Ordinea. Aici e oarecum clar. Esti sau nu esti ordonat. Eu nu sunt. Asa ca nu exista corvoada mai mare pentru mine decat sa iau fiecare lucrusor in mana si sa-i gasesc locul. Nu stiu cum sa va explic chestia asta voua, cei ordonati, carora vi se pare simplu si placut. E oribil. E dureros. E o tortura lunga si lenta. Daca ai si un copil pasionat de jocuri de constructie si masinute si trenulete si alte chestii d-astea micute, e cumplit. Zano, pe unde umbli?!

Pestele. As manca peste mai des daca mi l-ar curata cineva. Soacra-mea nu ma iarta ca i-am zis asta o data. Urasc sa curat peste. Sa-i scot solzisorii aia minusculi si lipiciosi si care sar in toate directiile. Sa-l tai pe burta. Bleah!

Dulapurile. Intra tot la subcapitolul cu “Ordinea”, dar sunt o activitate in sine. Sa impaturesti hainute, sa le pui in dulap, pe categorii sa le gasesti mai usor… Sa le sortezi, sa le scoti pe alea de vara, sa le inlocuiesti cu cele de iarna. E una dintre acele activitati ataaaaat de plictisitoare ca dor.

Bagajele. Si sa le fac, si sa le desfac. Le-am tot facut si desfacut in ultimul an. Intotdeauna le las pe ultima clipa pentru ca detest sa fac asta. Jumatatea mea e genul ala de barbat care zice “Io-mi fac bagajul repede” si baga 3 chestii in valiza. Apoi zice “Gata!”. Cand ajungem la destinatie, incepe sa ma intrebe: “Dar unde-s papucii, pantalonii si incarcatorul meu?” Pai habar n-am, tu ti-ai facut bagajul. “Aaaa, pai eu credeam ca pe astea le pui tu”. Pai mi-ai zis macar? “Nu, am crezut ca te gandesti”. Mda, logic, intr-adevar. Acum port vina de a-i fi uitat papucii la Bucuresti. Trebuia sa ma gandesc. Bine, si din ale mele uit de fiecare data cate ceva important. Din ale lui fiu-meu nu mai zic🙂 Si treaba asta as lasa-o cu drag in seama zanei.

Voi? Ce treburi i-ati incredinta zanei? Ce ati pastra pentru voi mai usor?