Tags
Ca preambul la ala cu “femeia ideala” pe care am promis sa-l scriu si nu m-am adunat.
Articolul asta n-o sa-i placa deloc lui Cami, stiu. Honey, scuze, sunt in etapa aia a vietii in care simt nevoia sa-mi precizez pozitia vizavi de diverse. Criza de identitate cred ca-i zice. 😀
Deeeeci… trebuie sa spun de la inceput ca habar nu am ce se poarta. Not now, not ever. Adica mai aflu, evident, cand intru prin magazine sa-mi cumpar chestii, dar Fashion TV e unul dintre canalele pe care nu m-am oprit niciodata din zapping si din revistele glossy citesc in general alte articole, din alea de fashion nu se lipeste nimic de mine. Nu… nu stiu cum sa spun, nu pricep fenomenul modei asa cum e el, cu neshte domni/doamne, ce-or fi ei, care stau si se gandesc ei ca anul asta se poarta fustele masculine si corsetele de piele cu tinte la femei si prezinta chestia asta la Paris sau Milano si gata, noi toate ne imbracam anul asta ca niste Dominatrix wannabes si barbatilor din dotare le tragem fuste. Nu pricep si pace. Bine, pot sa accept ca a te imbraca asa cum sugereaza designerii in anul ala e un stil posibil, dar e optional din punctul meu de vedere. Poti sa nu tii cont de ei si sa fii misto.
Dupa parerea mea, stilul vestimentar ar trebui sa se afle undeva intre ceea ce esti si cum arati. Adica hainele alea sa spuna ceva despre tine, nu despre un domn cu creasta roz si poseta cu bichon de prin Italia. Sa stea bine pe tine, nu pe un model anorexic care merge impleticit. Si, evident, sa-ti placa. Nu pricep de ce te-ai imbraca in niste chestii care-ti ard retina numai pentru ca sunt in trend. In consecinta, am fost mereu out of fashion dar, culmea, in afara de perioadele XXL in care oricum nu-mi placea cum arat, am trait mereu in confort cu mine si nu mi-am dorit sa fiu mai “feshan” de-atat. Adica ma plac pe mine insami in niste parametri de bun simt, care nu ma fac sa ma pup dimineata in oglinda, dar nici nu ma ascund prin colturi.
In primul rand, sunt niste chestii pe care nu le-as purta neam, pentru ca nu-mi plac. Hainele “trashy”, mai exact. Decolteuri adanci, fuste stretch, rochii mulate. Astea sunt no-no’s si in perioadele cele mai schiloade ale vietii mele, pentru ca mi se par naspa. Apoi sunt cele care nu ma reprezinta, desi-mi plac. Chestii vaporoase, dulci, cum vreti sa le spuneti. Bluzite cu volane, rochii inflorate de voal, stiti genul. Astea stau bine pe femei finute, delicate si minione, nu pe una de 1,76 lata in spate. Mi-as dori sa fiu si eu finuta si micuta, dar natura a fost de alta parere, as cadea in penibil. Apoi sunt cele despre care mi se pare ca nu ma avantajeaza fizic. Sacourile, de exemplu. Sunt frumoase, dar eu sunt deja lata in umeri, mi se pare ca ma fac de parca as fi mancat steroizi la micul dejun in ultimii 10 ani. Sau rochiile cu talie. Astea chiar nu-s de mine, in primul rand pentru ca talia nu e punctul meu forte, apoi pentru ca mereu mi s-a parut ca se afla cam cu o palma mai sus decat ar trebui. Ceea ce e bine ca am picioare lungi, dar am in acelasi timp trunchiul scurt. Nup, fara chestii care marcheaza talia.
In general, m-am imbracat cum am simtit eu ca ar trebui sa arat. Stiu ca nu inseamna nimic chestia asta, dar o sa detaliez putin. Cand eram foarte tanara si slabanoaga, purtam fuste foarte scurte si pantaloni scurti, fie vara, fie iarna. Si blugi, ma rog, dar am avut o etapa in care imi acopeream 2 cm peste fund si mi-era bine. La astea purtam bocanci inalti, fie iarna, fie vara, tricouri sau pulovere lalai si ma machiam cu negru. V-am zis ca nu eram scoasa din reviste, dar zau ca eram draguta. Eram foarte tanara, v-am zis, in liceu sau primul an de facultate, eram slaba, frumusica, ascultam rock, aveam prieteni d-aia “dubiosi” cu plete care citeau Cioran, na, va dati seama cam pe unde ma puteati incadra. Si aveam succes, asa, cu look-ul meu semi-gothic. Adica, uitandu-ma in urma, mi se pare ca eram very nice, nu very naspa. Nu as mai putea purta de-astea acum, e o varsta pentru toate, dar a fost frumos.
Apoi a urmat epoca pantalonilor. Care dureaza pana in ziua de azi, cu intermitente. Adica mi-am dat seama ca imi place cum arat in pantaloni stramti. Am si eu ceva frumos, alea sunt picioarele. Nu sunt ele chiar de manechin, dar nu mi-a fost niciodata rusine cu ele. Asa ca mi s-a parut o idee buna sa le arat pe ele, nu chestii mai putin interesante. Da, port pantaloni pentru ca-mi stau bine. Nu stiu, evident, diferenta intre skinny si slim, desi s-a chinuit multa lume sa mi-o bage in cap, dar presupun ca am din ambele categorii. O tona. Am mai avut etape hippie, in care ma imbracam cam ca hipsteritele din ziua de azi, cu fuste lungi si bluzite de panza, cercei lungi si sandale plate. Before it was mainstream. 🙂 De fapt, le mai port si acum daca sunt in hippie mood, doar ca mi se intampla rar.
O chestie pe care nu au inteles-o niciodata prietenele mele fashioniste (ceea ce e ok, pentru ca nici eu nu le inteleg pe ele, cum spuneam la inceput) e ca, desi habar nu am de moda, imi pasa foarte mult de cum arat. Chiar nu am fost niciodata genul profund intelectual-spiritualizat care sa creada ca fizicul nu conteaza. Ba conteaza foarte mult. Doar ca… asta-s eu. Un pic vanitoasa (cat sa ascund ce nu-mi place), un pic rebela (cat sa nu urmez linia), un pic prea sincera (cat sa ma incapatanez sa fiu asa cum sunt eu inclusiv in exterior). Daca mie nu imi plac pantofii mov la rochii rosii, plicurile, unghiile din gel, pantofii ascutiti si curelele in talie, nu le voi purta, indiferent ce spun baietii aia cu creasta mov si bichon sau redactorii de la Vogue. Ei nu tin cont de parerea mea cand fac tendintele, asa ca nici eu nu tin cont de tendintele lor cand ma imbrac. Simplu, nu?
Bine, nu pot fi 100% demodata pentru ca nu sunt genul care sa pastreze ceva ani de zile, eu nu am grija de lucruri, mi se par… doar lucruri. Asa ca vrand-nevrand am, in general, chestii din magazine prin sifonier. In plus, periodic se intampla sa-mi placa ceva foarte tare din ce e “hip”. Gen cerceii cu bufnite. Unghiile colorate (asta e foarte noua, pana anul asta nu mi-am facut unghiile, acum am o obsesie cu ele). Bocancii de lac. Le-am mai uitat, dar se intampla sa ma indragostesc de chestii la fel de total cum pe altele le resping.
Voi, cum sunteti? Consultati reviste de moda cand va imbracati sau aveti un stil “incapatanat” ca la meu?
Si care ziceai ca e diferenta dintre skinny si slim? 😀
Da, da, sa explice cineva… Eu abia in articolul asta am realizat ca sunt doua stiluri si diferite. Ba vedeam skinny, ba slim, nu in acelasi magazin, deci nu am aprofundat. oricum nu-mi sta bine cu blugii aia, deci nu m-a interesat. Dar chiar as vrea sa stiu.
Nici mie nu-mi sta bine cu pantaloni de-astia, nu am nicio pereche, dar va explic eu 🙂
Skinny sunt cei mulati, slim sunt cei care urmaresc linia corpului, deci nu atat de mulati ca primii.
Evident, o tipa care imbraca niste blugi pe a caror eticheta scrie slim dar ii sunt cu un numar mai mic decat ar trebui ca sa fie intr-adevar slim, va avea blugi skinny :))
Linia dintre ei este foarte fina, mai ales la femeile care poarta astfel de blugi si care in majoritate au picioare foarte frumoase pentru ca lor le sta bine sa fie mulati, asa ca ii vor purta intodeauna mulati, fie ca-s de un fel sau de celalalt.
La barbati, in schimb, diferenta este evidenta intre cele doua categorii 😀
Well, io din asta deduc ca e vorba de aceiasi blugi numere diferite, avand in vedere ca e croiala identica, materialul identic si unii se muleaza, altii nu. 😀 Ma rog, nu e o problema majora a vietii mele, era doar de-acolo de unde-am scris-o 🙂
Totusi, nu chiar. Eu daca as fi nevoita sa-mi iau niste blugi de-astia, mi-as lua slim numarul potrivit, nu cu un numar mai mic.
Plus ca cei skinny sunt intodeauna din material elastic ca sa poti sa-i pui pe tine, iar cei slim nu musai, pot fi si neelastici, incapi in numarul potrivit.
Doar pentru voi, astea cu cracii lungi si frumosi, e acelasi lucru.
Pai nu din punctul meu de vedere, din al producatorului vorbeam. Adica iei aceeasi pereche de nadragi, pe unii scrii skinny nr 38, pe altii slim nr 40 (sau invers, ca tot nu pricepui) si uite varietatea 😀
N-auzi ca aia slim pot fi neelastici? In aia nu incapi nici macar tu astfel incat sa-ti vina mulati.
Plus ca la barbati e importanta demarcatia, nu la femei.
I’m hit, I’m hit!!! :)) M-ai nimerit fantastic cu articolul de azi.
Eu una n-am reusit niciodata sa le inteleg pe alone-declaratele fashioniste din jurul meu.Nu inteleg si pace de ce insita sa poarte flashy colours cand ele-s cat China si remarcate indeajuns si fara vreo culoare stridenta pe vestimentatia lor doar pt ca asa e trendul anul asta, de ce se ambitioneaza toate bondoacele fashioniste sa poarte pantaloni skinny cand au 1/2 m de picioare pe inaltime si 1m pe latime, de ce esti cool doar daca te accesorizezi precum pomul de Craciun si esti uncool daca refuzi sa o faci, de ce e de porc sa te prezinti la un eveniment cu o tinuta “so last year” chit ca arati mortal in ea si e cool sa porti o chestie lalaie si spalacita doar pt ca aduce a ce purta manechinuita din ultima prezentare a lu’ Valentin ala de da startul modei pe undeva prin vest.
WTF happend to good old fashion sense?Chiar nu suntem capabile sa ne boldim in oglinda si sa decidem singurele daca un articol de imbracaminte e sau nu pt noi si constitutia noastra?E chiar asa grav daca mie nu-mi place un anumit curent si decid sa port ce ma avantajeaza pe mine?E musai sa fiu certata(eye roll) de fashioniste ca nu-s in trend cand sincer tinutele lor or fi feshan da’ nu le avantajeaza deloc?!
aso…o pot tine asa zile intregi :))
Aia cu nu suntem capabile chiar o cred, adica nu sunt singura care a vazut femei peste 80 de kile in skinny jeans. Eventual si cu flori pe ei. 😦
Pe alea le excludem din start ca ele-s ghidate de feshan si uita de oglinda…sunt din categoria 1/2 m picioare, 2m circumferinta dos pe care o descriam eu mai sus.vorbeam de femeile normale care nu dau iama in magazine sa-si ia orice protie gaseste pe raft doar pt ca-i pe culoarea aia chilotie care nu o avantajeaza neam da-i la moda.
Da, vorba aia, si grasele e oameni, ele de ce sa nu poarte lycra (nu eu, Doamne fereste!)
Nu stiu, nici eu nu inteleg chestia asta…
Eu, de ex, nu-s in stare sa asortez culorile, neam. Nu inteleg care lung, care scurt, ce culoare merge cu ce culoare. La blugi, tenisi si tricou ma descurc, dincolo de asta nu prea.
Dar ma mai uit la poze pe bloguri. Daca vad ceva dragut, incerc sa o copiez in totalitate, adica daca bluza e neagra, fusta alba si pantofii rosii, exact asa le cumpar si le asortez si eu, pentru ca nu-s in stare sa zic cu ce merg pantofii rosii.
Nooo, eu sunt genul care daca are chef sa poarte pantofii rosii, ii poarta fix cu ce-i trasneste ei. 😛
E oameni si grasele da e oameni fara suflet pt ca nu se gandesc si la impactul vizual pe care-l au asupra altora. Eu am amintiri din copilarie de la mare c-o nemtoaica feshan in colanti roz tipator de lycra.Nu-mi pot scoate din minte imaginea aia cat traiesc.
Acum am in jur feshaniste sfatuitoare cu blugi slim si aripioarele pe-afara si-n culori una mai fistichie si enlarging (:))) ca alta..ieri ma critica pe mine ca port jeansi indigo si refuz cu vehementa sa-mi iau si pe corai si-o geanta verde asoratata (papagalish style asa. :))) Plus ca n-o inteleg pe asta cu feminitatea…ca daca nu-i cu flori si flutri, nu-i cu roz sau rosu si n-are volanase si fundici nu-ti scoate in evidenta feminitatea.Daca esti draguta si mai ai si-o atitudine buna poti fi imbracata si army ca tot feminina si cool esti.
Da, Ana, aici sunt de acord cu tine. Nu in fundite sta feminitatea, ci in… femeia insasi. Funditele doar… complimenteaza (asta e termenul de specialitate? 😀 ) feminitatea naturala, daca o ai. Daca n-o ai si-ti pui fundite, de cam arunca in penibil, IMHO…
@Ana, si persoanele care nu au o silueta perfecta traiesc. Unelei-s chiar fericite, zau.
Referitor la fundite (si tot pachetul), da, asa e, nu sta feminitatea in ele, ba chiar deloc. Unora le sta bine cu ele, altora nu. Unora le plac, altora nu.
Oricum, nici nu se poarta anul asta, asa ca stati linistite :))))
Cami, da, traiesc si ele, sa fie sanatoase, dar nici eu nu inteleg de ce trebuie sa… arate asta. Cele care o fac. Adica eu daca pun 15 kile pe mine imi pun naibii o prelata si ma apuc de regim, nu imi iau blugi skinny marimea 48. Pur si simpllu nu le inteleg…
Exista? Skinny 48?
Ana spunea mai mult decat atat.
Cele 5 kile pe care le am eu in plus se vad in orice m-as imbraca, na, ele exista, nu e ca dispar daca imi pun fustita larga si am talia subliniata.
Aripioarele mele vor fi tot acolo, dar nu am sa-mi pun prelata din cauza asta.Si poate am sa port si blugi din care mi se vade fundul mare, daca am chef, cu riscul de o oripila pe Ana. E drept, n-ar fi marimea 48, dar nici 34 nu-s.
Ideea e ca nu doar cele care arata perfect pot iesi din casa 🙂 Traiesc si alea care au aripoiare sau un pic de burtica sau spatele mai lat sau niste sani foarte mici…si, culmea, multe sunt foarte frumoase in ciuda defectului pe care il au si care se vede indiferent ce ar purta.
Cami, iti stii tu fundul acolo sub fusta, nu inseamna ca-l vede restul Universului. Nu, nu doar cele perfecte pot iesi din casa, dar una e sa cauti lucruri care sa te avantajeze/sa mascheze sau macar sa nu scoata in evidenta partea mai ptuin frumoasa, alta e sa ai atitudinea de “plm, eu am chef de mulaciuni, asta imi place mie, asta port, nu va uitati daca nu va place”. Sunt sigura ca intelegi exact ce vreau sa spun da’ nu vrei sa recunosti 😛
Maria, recunosc, in mare.
In mic, daca ai o leaca de aripioara chiar poti purta blugi si sa arati si dragut pe deasupra . Ce naiba, perfectiunile ca Ana, al carei singur minus in ochii mei este ca nu-i place verdele menta, sunt extrem de rare.
Pai da, dar noi astea imperfecte nu trebuie musai sa scoatem ochii cu imperfectiunile noastre. Adica eu personal intre a-mi masca talia si a mi-o strange cu o centura elastica numai pentru ca-mi place mie centura aia, o sa aleg mereu sa mi-o maschez. Si poate o sa plang dupa centura, dra stiu ca daca mi-as pune-o s-ar vedea mult mai bine lipsa de talie decat de sub o camasa cambrata unde exista in continuare, dar nu o vede toata lumea.
Recunosc ca nu stiu cum e sa fii perfecta, n-am fost niciodata. 😀
N-a zis nimeni nimic de fericirea lor…dar e de-a dreptul lame sa ai 90j de kg si sa-ti iei jensi skinny cu talia joasa rau de sa-ti vada tot universul partea aia mai mare si moale la fiecare fandare de minim 10 grade fata de verticala. Pe bune be happy si in ton cu moda somewhere else nu defila in fata omenirii ca pe cat-walk doar pt ca hainele-s in trend ca nu-i nimeni curios sa-ti vada linia fundului mai ceva ca pe a lui Dorel(clasicul muncitor de rand din reclame). La fel e si pt slabaturi…degeaba se poarta topurile cu decolteu adanc(zic si eu) daca tu ai sutienul plin cu vata si prin toata spelndoarea aia de decolteu se intrevad doar coastele prin pielea stravezie ca a unui somalez la cura. Nu-i fun nici asa… Moda trebuie adaptata dupa constitutie, statura, trebuie sa-ti scoata chestiile faine in evidenta si sa-ti ascunda micile/marile imperfectiuni…nu-i tot una sa spui ca n-ai fundul indeajuns de bombat cat sa poti sa arati ca un manechin in skinny jeans cu sa nu dai 2 lei pe faptul ca ai 90j de kg, 2 burti, 4 perechi de aripioare si circumferinta soldurilor de 2m cand te apuci sa defilezi in jeansi albi mulati prin toate partile.
Nici macar nu-i vorba de scos ochii si miserupism in ceea ce priveste look-ul.E vorba de penibilitate crasa din dorinta exacerbata de a fi fashion indiferent de rezultatul final.
Surpriza, Maria, nici eu nu ma uit pe fashion TV si nici pe alt canal de moda si nu citesc reviste de specialitate. Niciodata.
Cei care chiar se imbraca dupa cum spun domnii care se aduna la Paris ca sa dicteze tendintele in moda nu exista. Nimeni nu-si schimba garderoba in fiecare an. E drept, daca anul asta se poarta vrede menta, iar magazinele gem de verde menta, e destul de probabil ca multe dintre noi sa se aleaga cu o esarfa sau cu un tricou in aceasta culoare.
Pe bune, chiar nu exista nimeni care sa poarte ceea ce se dicteaza de la Paris indiferent de ce i se potriveste siluetei sau felului de a fi, de ce-i place lui personal si de ce alte haine mai are pe-acasa. Plus ca aia nu dau tinute intregi, spun ca se poarta coraiul, fustele drepte, colierele supradimensionate si dresurile multicolore, de exemplu. Nu e ca si cum ar da direct uniforma si gata, cine vrea sa fie in pas cu moda o poarta, cine nu, e total pe langa moda. Nici pe departe.
La fel de evident este ca poti sa nu porti niciuna din cele enumerate mai sus ca fiind ceea ce se poarta intr-un anumit an si sa fii senzational de frumos imbracata.
Referitor la mine, eu am sa port mereu chestii feminine, infunditate sau imbulinate, fuste largi, talie marcata, tocuri nu foarte inalte (pentru ca nu imi plac si nu pot merge pe cele uriase, oricat s-ar purta), zdranganele de tot felul, foarte rar pantaloni. Asta pentru ca asa sunt eu si asa imi sta bine.
Evident, daca se poarta sacorurile cu revere scurte si eu tocmai am nevoie sa-mi cumpar un sacou, din acela va fi, imi stau bine sacourile indiferent de croiala. Daca, in schimb, se poarta rochiile mulate, nu am sa-mi cumpar niciodata una.
In concluzie: granita dintre fashonista si nefashonista nu-i delooc bine marcata. Dupa parerea mea granita bine marcata este intre persoanele preocupate (si) de cum arata, cele care au un minim de simt estetic, se plac pe ele insele si se simt bine in pielea lor si cele care NU.
Pai nici n-am zis ca te uiti, doar ca n-o sa-ti placa articolul. 😀
Si da, de tendinte vorbeam si eu, daca anul asta e corai si mie imi place tot movul, pai tot mov o sa port. Zic si eu, nu stiu nici ce se poarta si nici nu am o pata speciala pe mov. 🙂
Se poara verdele ala menta de care zice si care pe mine m-a omorat efectiv. N-am vazut atata verde in magazine de cand sunt…Sa zic ca-l detest? Ca mor daca mai aud o vanzatoare cand probez ceva gri sau alb sau albastru ca-mi spune: ” Da’ luati asta pe verde ca e culoarea anului”. So what?!
Pai da, tot mov o sa porti, la fel si eu, desi eu n-am pata pusa pe o culoare anume, port orice culoare cu placere.
Spuneam doar ca ai destul de multe sanse sa te pricopsesti cu un articol corai pentru ca-s magazinele pline si daca iti place modelul, o vei lua si corai, la o adica.
Da, pai si eu am spus la fel in articol. Avand in vedere ca imi cumpar din magazine, nu din “flea market”, probabil voi nimeri unele chestii. Asta daca nu detest in mod special coraiul (nu-l detest si am haine corai, dar de exemplu detest culorile/materialele metalizate si le-am vazut la un moment dat prin magazine, nu mai stiu cand, le ocoleam de la distanta)
Eu sunt clar pe stilul incapatanat. Dilema mea cea mai mare in viata asta, este de ce s-au creat pantofii cu toc. Nu am sa inteleg in veci de ce sa-ti rupi picioarele la propriu doar ca sa arati bine. Ce s-a intamplat cu balerinii, cu sandalele joase si cu mult iubitii mei tenisi?
Moda la mine se reduce la blugi (normal fit, daca e sa folosim termeni actuali) tricou si tenisi. Pt mine e idealul. Sa ma duc la o nunta, un botez, o sindrofie e cosmar. Mai am rochite de vara, fuste de vara si multe perechi de sandale cu talpa joasa.
Dar imi plac persoanele care se imbraca dragut, care au grija de haine, persoanele cochete. De exemplu, urmaresc blogul Danei Rogoz. Doar ca eu nu sunt genul, eu am tot timpul noroi pe blugi de la coborat din masina, pete de iarba de la jucat fotbal cu fii-meu, urme de labe de caine… Incerc sa devin un pic mai girlie, dar cat sa incapa in stilul meu. Pentru ca nu o sa fiu niciodata procupata de ultimele tendinte, nu stiu sa asortez culorile, nu pot sa port tocuri.
Chiar ma gandeam la chestia asta cu moda si de cele mai multe ori mi se pare o mare exagerare. Stiu pe cineva, nu dau nume, casatorit, caruia nevasta ii interzice sa iasa in curte sa smulga buruienile sau sa ude florile intr-o anume tinuta, pentru ca nu e ok, si nu se asorteaza. Si nu vorbesc de pantaloni rupti in fund aici.
Nici eu nu port tocuri (inalte cel putin), dar la mine are legatura directa cu inaltimea. Adica mi-a fost suficient o data sa dau cu capul de barele din tramvai ca sa ma simt penibila la 176 + 12 cm de tocuri, you do the math. Nu sunt mare fan girafe, sincer… 😀
:)))))))))))))))))))))))
Hai mai, ce-ai cu Sophie? :))
Sophie e simpatica, dar nu mi-am dorit niciodata sa fiu in pielea ei :)))
Inaltoago >:) habar n-ai ce greu e sa ai 1.65 :))
Ba mi-ar placea, ca as putea purta tocuri de 12 si as arata ca acum in tenisi :))
Eu ma imbrac dupa buzunar, si dupa cum cred eu ca arat mai ok, dar sub nicio forma sa sar in ochi. Stiu ca mi se intampla adesea sa ma uit in dulapul arhiplin si sa nu imi vina sa iau nimic. Altadata, cand vreau sa merg undeva constat ca-mi lipsesc cu desavarsire din dulap anumite piese. Asa ca per ansablu as arunca dulapul, cu tot cu continut. Am citit si o carte, legat de cum sa-ti organizezi dulapul si alte sfaturi din astea. Am citit-o ca ma distra, dar cred ca ar fi trebuit sa pun continutul in practica….pana a veni ziua aia, inca -s in dilema.
😀 Organizarea dulapului in 10 pasi simpli?
Mie imi plaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaace sa cumpar haine sa ma uit in sifonier sa vad ce pot face din ce haine am, sa combin hainele altora, sa imi dau cu presupusul. Nu ma uit la Fashion, nu reviste moda, who does that? Oricum, sunt fie haute cauture fie cu 2 sezoane inainte si deci, neinteresante :)). Moda o amusinezi in magazine, pe net, la TV, pe strada la femeile frumoase :). Mi-ar placea sa imi permit sa fiu o fashionista adevarat, ca multe alte lucruri mici si colorate, hainele ma binedispun 😛 si imi pot dicta dispozitia intr-o zi. Tie nu ti s-a intamplat sa te simti mai bine intr-o zi in care esti imbracata cu ceva ce iti sta super bine? Eu incerc sa ma simt asa cat de des pot 😛
Asta ati inteles, maaa? 😦 Evident ca ma simt bine cand arat bine, am si spus asta. Doar ca se intampla sa am o parere proprie despre chestiile care imi stau bine si asta sa nu coincida cu trendul. 🙂 Nu stiu cum sa explic mai bine de atat, dar mai incerc o data: Imi pasa foarte mult de cum arat. Da-mi pasa de cum ma vad eu ca arat. 🙂
Pai si noi suntem la fel, asta incercam si noi sa iti zicem :))
Eu am ramas adepta blugilor: nu port fuste, rochii, rar camasi, sacouri, pantaloni de stofa etc. Deci blugi/ pantaloni subtiri vara (port totusi fuste lungi vara, recunosc, dar rar, ca imi sunt incomode cu plodul dupa mine, poate anul asta), tricou/ maieu, hanorac/ geaca. Hmmm…cred ca ar trebui sa schimb ceva, ma apropiu totusi de 40 de ani :)).
Ah, cat mi-e de dor de blugii hippie, au revenit in trend? Ar fi o veste super :))
Moda hippie a revenit la hipsterime. Stii tu, aia care o ard eco si organizeaza targuri de “vintage” si fac hendmeiduri. Nu simt nevoia in mod special sa fiu asimilata cu ei, dar nici nu sufar in mod special. Adica asta vara m-am pierdut in peisaj la Fan Fest si am primit pliante 😀