Tags

Ca preambul la ala cu “femeia ideala” pe care am promis sa-l scriu si nu m-am adunat.

Articolul asta n-o sa-i placa deloc lui Cami, stiu. Honey, scuze, sunt in etapa aia a vietii in care simt nevoia sa-mi precizez pozitia vizavi de diverse. Criza de identitate cred ca-i zice.๐Ÿ˜€

Deeeeci… trebuie sa spun de la inceput ca habar nu am ce se poarta. Not now, not ever. Adica mai aflu, evident, cand intru prin magazine sa-mi cumpar chestii, dar Fashion TV e unul dintre canalele pe care nu m-am oprit niciodata din zapping si din revistele glossy citesc in general alte articole, din alea de fashion nu se lipeste nimic de mine. Nu… nu stiu cum sa spun, nu pricep fenomenul modei asa cum e el, cu neshte domni/doamne, ce-or fi ei, care stau si se gandesc ei ca anul asta se poarta fustele masculine si corsetele de piele cu tinte la femei si prezinta chestia asta la Paris sau Milano si gata, noi toate ne imbracam anul asta ca niste Dominatrix wannabes si barbatilor din dotare le tragem fuste. Nu pricep si pace. Bine, pot sa accept ca a te imbraca asa cum sugereaza designerii in anul ala e un stil posibil, dar e optional din punctul meu de vedere. Poti sa nu tii cont de ei si sa fii misto.

Dupa parerea mea, stilul vestimentar ar trebui sa se afle undeva intre ceea ce esti si cum arati. Adica hainele alea sa spuna ceva despre tine, nu despre un domn cu creasta roz si poseta cu bichon de prin Italia. Sa stea bine pe tine, nu pe un model anorexic care merge impleticit. Si, evident, sa-ti placa. Nu pricep de ce te-ai imbraca in niste chestii care-ti ard retina numai pentru ca sunt in trend. In consecinta, am fost mereu out of fashion dar, culmea, in afara de perioadele XXL in care oricum nu-mi placea cum arat, am trait mereu in confort cu mine si nu mi-am dorit sa fiu mai “feshan” de-atat. Adica ma plac pe mine insami in niste parametri de bun simt, care nu ma fac sa ma pup dimineata in oglinda, dar nici nu ma ascund prin colturi.

In primul rand, sunt niste chestii pe care nu le-as purta neam, pentru ca nu-mi plac. Hainele “trashy”, mai exact. Decolteuri adanci, fuste stretch, rochii mulate. Astea sunt no-no’s si in perioadele cele mai schiloade ale vietii mele, pentru ca mi se par naspa. Apoi sunt cele care nu ma reprezinta, desi-mi plac. Chestii vaporoase, dulci, cum vreti sa le spuneti. Bluzite cu volane, rochii inflorate de voal, stiti genul. Astea stau bine pe femei finute, delicate si minione, nu pe una de 1,76 lata in spate. Mi-as dori sa fiu si eu finuta si micuta, dar natura a fost de alta parere, as cadea in penibil. Apoi sunt cele despre care mi se pare ca nu ma avantajeaza fizic. Sacourile, de exemplu. Sunt frumoase, dar eu sunt deja lata in umeri, mi se pare ca ma fac de parca as fi mancat steroizi la micul dejun in ultimii 10 ani. Sau rochiile cu talie. Astea chiar nu-s de mine, in ย primul rand pentru ca talia nu e punctul meu forte, apoi pentru ca mereu mi s-a parut ca se afla cam cu o palma mai sus decat ar trebui. Ceea ce e bine ca am picioare lungi, dar am in acelasi timp trunchiul scurt. Nup, fara chestii care marcheaza talia.

In general, m-am imbracat cum am simtit eu ca ar trebui sa arat. Stiu ca nu inseamna nimic chestia asta, dar o sa detaliez putin. Cand eram foarte tanara si slabanoaga, purtam fuste foarte scurte si pantaloni scurti, fie vara, fie iarna. Si blugi, ma rog, dar am avut o etapa in care imi acopeream 2 cm peste fund si mi-era bine. La astea purtam bocanci inalti, fie iarna, fie vara, tricouri sau pulovere lalai si ma machiam cu negru. V-am zis ca nu eram scoasa din reviste, dar zau ca eram draguta. Eram foarte tanara, v-am zis, in liceu sau primul an de facultate, eram slaba, frumusica, ascultam rock, aveam prieteni d-aia “dubiosi” cu plete care citeau Cioran, na, va dati seama cam pe unde ma puteati incadra. Si aveam succes, asa, cu look-ul meu semi-gothic. Adica, uitandu-ma in urma, mi se pare ca eram very nice, nu very naspa. Nu as mai putea purta de-astea acum, e o varsta pentru toate, dar a fost frumos.

Apoi a urmat epoca pantalonilor. Care dureaza pana in ziua de azi, cu intermitente. Adica mi-am dat seama ca imi place cum arat in pantaloni stramti. Am si eu ceva frumos, alea sunt picioarele. Nu sunt ele chiar de manechin, dar nu mi-a fost niciodata rusine cu ele. Asa ca mi s-a parut o idee buna sa le arat pe ele, nu chestii mai putin interesante. Da, port pantaloni pentru ca-mi stau bine. Nu stiu, evident, diferenta intre skinny si slim, desi s-a chinuit multa lume sa mi-o bage in cap, dar presupun ca am din ambele categorii. O tona. Am mai avut etape hippie, in care ma imbracam cam ca hipsteritele din ziua de azi, cu fuste lungi si bluzite de panza, cercei lungi si sandale plate. Before it was mainstream.๐Ÿ™‚ De fapt, le mai port si acum daca sunt in hippie mood, doar ca mi se intampla rar.

O chestie pe care nu au inteles-o niciodata prietenele mele fashioniste (ceea ce e ok, pentru ca nici eu nu le inteleg pe ele, cum spuneam la inceput) e ca, desi habar nu am de moda, imi pasa foarte mult de cum arat. Chiar nu am fost niciodata genul profund intelectual-spiritualizat care sa creada ca fizicul nu conteaza. Ba conteaza foarte mult. Doar ca… asta-s eu. Un pic vanitoasa (cat sa ascund ce nu-mi place), un pic rebela (cat sa nu urmez linia), un pic prea sincera (cat sa ma incapatanez sa fiu asa cum sunt eu inclusiv in exterior). Daca mie nu imi plac pantofii mov la rochii rosii, plicurile, unghiile din gel, pantofii ascutiti si curelele in talie, nu le voi purta, indiferent ce spun baietii aia cu creasta mov si bichon sau redactorii de la Vogue. Ei nu tin cont de parerea mea cand fac tendintele, asa ca nici eu nu tin cont de tendintele lor cand ma imbrac. Simplu, nu?

Bine, nu pot fi 100% demodata pentru ca nu sunt genul care sa pastreze ceva ani de zile, eu nu am grija de lucruri, mi se par… doar lucruri. Asa ca vrand-nevrand am, in general, chestii din magazine prin sifonier. In plus, periodic se intampla sa-mi placa ceva foarte tare din ce e “hip”. Gen cerceii cu bufnite. Unghiile colorate (asta e foarte noua, pana anul asta nu mi-am facut unghiile, acum am o obsesie cu ele). Bocancii de lac. Le-am mai uitat, dar se intampla sa ma indragostesc de chestii la fel de total cum pe altele le resping.

Voi, cum sunteti? Consultati reviste de moda cand va imbracati sau aveti un stil “incapatanat” ca la meu?

foto