Habar n-am cum sunt alte popoare din punctul asta de vedere, dar ma gandesc ca as fi gasit ceva prin vreo carte sau vreun film macar, un personaj care sa pofteasca si sa pateasca ceva grav daca nu mananca. N-am intalnit. In schimb, am remarcat ca la romani pofta e ceva de dimensiuni mitice. Cred ca are la fel de multe mituri si legende in jurul ei ca Anul Nou sau nasterea unui copil. Numai ca majoritatea-s mai noi.
Nu stiu cum sa explic, e asa, un fel de argument suprem, o amenintare majora la adresa sanatatii si a integritatii corporale. Pofta e o chestiune de viata si de moarte, ar trebui infiintat un departament SMURD cu atributii de casa de comenzi si catering, pentru situatii d-astea grave, in care ti-e pofta de jeliboane si nu poti sa le accesezi imediat.
Treaba incepe din frageda pruncie. Daca se uita ala micu de 2 luni asa, vag, inspre masa familiei, trebuie sa i se administreze urgent carnati si cartofi prajiti sau ce mananca ai lui acolo, pentru ca “saracul, pofteste si el. S-o fi saturat doar de lapte”. D’oh! Dati-i, mai ales daca e baiat, e nasol sa pofteasca. Cum, nu stiti treaba cu poftele la baieti? Nici eu n-o stiam pana cand avea fiu-meu cam 1 an si am mers cu el cu autobuzul 301. O tanti manca o prajitura, copilul avea capul girofar ca, deh, autobuz, multa lume… Vecina de scaun a lui tanti ii surprinde o privire piezisa si incepe sa faca ordine: “Da’ dati-i, doamna, si lu’ ala micu, nu vedeti cum se uita?” (nu se uita nicicum amaratul, trecuse de mult cu privirea peste ele doua, oricum treaba cu mancarea n-a fost niciodata pe lista lui de prioritati). Ii zic ca nu, nu e nevoie, oricum nu mananca prajituri. Cica sa-i dau sa nu mai pofteasca. Pai nu pofteste. Ei, nu. Nu il vad? Ba da, dar nu se uita la prajitura, se uita in jur ca e curios. Atunci imi spune tanti, cu vocea inecata de indignare si repros, de parca imi tarasem copilul de-o manuta fix la scena unei crime sangeroase si-l obligam sa se uite ca sa ramana marcat pe viata: “Atunci macar intorceti-l cu spatele, sa nu mai vada, saracutul. Mai ales ca e baiat!” Am cercetat indelung treaba asta cu baietii, pana s-a gasit cineva sa ma lumineze: aparent, daca un baiat pofteste ceva in copilarie, ii ramane o anumita parte anatomica mica. Ar fi interesanta o cercetare stiintifica pe subiectul asta.
Banuiesc ca tot la barbatia lui fiu-meu s-a gandit si o anume tanti, posesoare de plod personal de sex masculin, in IKEA. Si-l hranea pe la ei (cu somon la aburi, dar nu asta e important) la locul de joaca din restaurant. Al meu isi facea si el de lucru pe acolo si numa’ ce-o vad pe cucoana ca se repede si la al meu si-i vara furculita plina-varf in gura. Copilul o scuipa cu mare grija fix pe podeaua locului de joaca (v-am zis ca nu le are cu mancarea de felul lui, in plus atunci era si satul), eu indraznesc un timid “WTF?”, madam imi raspunde “Pai, se uita!” Normal ca se uita, ca de-aia i-a dat Dumnezeu ochi, dar eram aici, langa mata, nu strica sa faci o intrebare in prealabil. Tot ea, suparata: “Haideti, doamna, ca e somon, are omega 3”. Probabil ca ar fi trebuit sa-i multumesc. Imi pare rau ca nu aveam replicile la mine in ziua aia, ca ar fi trebuit sa o intreb ce ar face daca m-as uita eu la barbatu-su, mi l-ar da si mie o tura?
Despre poftele de gravida nici nu are sens sa mai vorbesc, ca o sa fiu luata cu pietre de toata populatia de sex feminin. O gravida, daca pofteste si, Doamne fereste, nu obtine, avorteaza. E demonstrat. No, am fost si eu gravida, nu mi-a adus barza copilul. Am poftit si eu. De exemplu la peste cu mujdei. Am poftit marti, l-am mancat sambata. Highlander asta micu’ al meu a supravietuit eroic. Acum nu zic, e fun sa trimiti inculpatul tata in devenire in partea cealalta a orasului, la ora de varf, sa-ti cumpere bombonele Cip (poveste reala, nu mai stiu cine a zis-o, da’ n-o uit cate zile traiesc). Macar pentru ca el nu are greturi matinale, sindrom de tunel carpian, hemoroizi, arsuri si toate celelalte bucurii ale gravidei. Dar… ati cunoscut vreodata o gravida care, din diverse motive, sa nu aiba pe cine sa chinuie? Eu da. Mai e nevoie sa va spun cate pofte d-astea acute a avut in toata sarcina?
Mai nou am descoperit ca poftele se extind si dupa. La alaptare, de exemplu. Am suparat maxim o proaspata mama cand i-am zis sa-si bage mintile in cap si sa ia mainile de pe baxul de ciocolata. Cica are si explicatii stiintifice treaba asta, corpul semnalizeaza ca ii lipsesc anumite alimente. Manca-l-ar mama de organism destept, care stie el ca ii lipseste fix un Big Mac si 15 prajituri cu crema ca sa dea laptic bun.
V-am zis ca in ultima vreme ma tot invart prin comunitati virtuale de oameni care tin dieta. Acum, no, dupa mintea mea, ca sa ajungi sa tii o dieta trebuie sa indeplinesti doua conditii: sa ai cateva (mai multe sau mai putine) kile in plus si sa nu-ti placa treaba asta. Ei, cred ca o data la cateva ore tot vad cate una (in general femeile par a fi asa grijulii cu poftele) care spune “Vai, eu nu mai pot sa tin regim, mi-e pofta de paine/cartofi prajiti/ciocolata”. Si nu ca le e pofta ma surprinde, ca si mie mi-e (frateee, as manca o pizza cu cartofi prajiti si maioneza multa de nu va pot spune!) ci pentru ca asta li se pare asa, un fel de argument ultim, suprem, care nu poate fi contrazis sau combatut. Toate ca toate, dar cand ti-e pofta trebuie sa mananci, poate ti se face rau, Doamne fereste! Zau ca nu inteleg, cand te apuci de tinut regim, adica in momentul ala in care zici “Dom’le, nu se mai poate, sunt naspa, trebuie sa fac ceva, imi pocnesc hainele pe mine, am barbie dubla, gata, ma apuc de dieta!”, la ce te astepti? Nu e clar ca o sa-ti fie pofta de toate chestiile alea cu care te-ai ingrasat de ai ajuns acolo? Ca doar nu-ti spala cineva creierul cu buretele si uiti ca-ti place painea calda… Si daca ti-e pofta, ce? Ce crezi ca ti se intampla daca te abtii? Se face gaura in cer, te usuci ca o stafida, vine sfarsitul lumii, cade meteoritul? Chiar nu pricep…
Va reamintesc ca-mi place mancarea de nu mai pot. Numai chestii nesanatoase si hipercalorice as manca daca as putea. Salivez numai gandindu-ma la mancare, ma uit pe bloguri culinare numai sa vad poze de chestii “interzise”. Nu e ca si cum as fi o sclifosita care nu poate intelege o pofta de mancare sanatoasa. Dar zau ca nu inteleg dimensiunile mitice ale poftei. Adica mai usor imi e sa il inteleg pe unul care nu se poate abtine de la o suta de bautura spirtoasa V32 la 7 dimineata, decat pe cel care crede ca, daca vezi o ciocolata si nu o mananci pe toata fix in momentul ala, ti se va intampla ceva grav. Copil, gravida, lauza, supraponderal sau ce esti tu. Eu n-am auzit de niciun caz, in istoria medicinei, de om mort de pofta. De foame, de distrofie, de malnutritie, da. Dar nu de pofta.
Asa ca, va rog, explicati-mi voi ce e cu poftele astea, de unde toate legendele astea in jurul lor?
Teoria Chibritului 
Si aici este chestia cu poftele la gravide. Aici se zice ca gravidele poftesc la carbune. Exista si biscuiti cu carbune :))). Dar pe asta cu daca e baiat si pofteste, n-am mai auzit-o. Cred ca in tarile retrograde asa se justifica si violul. Pai daca pofteste…
Poftele la gravide sunt reale, se accentueaza si poftele si foamea, si poftele de chestii ciudate (si intr-adevar semnaleaza, la nivel “basic”, niste carente), dar eu nu cred ca a existat vreo gravida care sa avorteze de pofta. Adica asta sa fie explicatia medicala. 🙂
Poftele, ca poftele ca inca nu le-am resimtit neaparat mai rau decat inainte, dar foamea e criminala. Eu nu am mai simtit niciodata senzatie de foame ca in sarcina. Si nu se potoleste pana nu mananc. Inainte reuseam sa pacalesc foamea cu un ceai, apa, acum – nimic.
Da, asta intr-adevar. Cred ca are rol adaptativ, nu are legatura neaparat cu gravida in cauza cat cu evolutia speciei. Acum, stiind cum a fost pentru mine, te-as sfatui sa incerci sa te opresti sau sa rozi morcovi daca vezi ca se accentueaza treaba. Zau ca nu se duce de la sine dupa aia… 😦
BIIIIG LIKE!!!!
Si eu sunt gravida, la inceput de drum, inca n-am pofte…doar imense greturi dar tot cred cu tarie ca poftele astea vin pur si simplu de la distinsul domn creier!!!
Si poate sa-mi sara orice alta gravida in cap, asta e parerea mea. Iar eu, chiar si daca voi ajunge sa am in miez de noapte pofta de…. ,nu am pe cine sa trimit (sotul e plecat toata saptamana, in tara). Doar nu m-oi apuca acum sa trezesc un cartier intreg ca mi-e mie pofta…. astept pana cand sunt in stare sa ma duc singura sa-mi iau (daca intre timp nu-mi trece cumva pofta) si gata!
Te pup Maria si tine-o tot asa!
Te pup, Nico, sarcina usoara! Daca esti de Pasti in Bucuresti iti aduc un kinder 😀
🙂 ce dulce esti! De Paste o sa fiu la mare, la pescuit de guvizi 😉
Chiar mi-ar placea sa ne vedem cand mai vii prin Buc.
Pai, atunci o sa vin. Nu mai stiu cand ajung dupa aia, dar te anunt 🙂
Si tu? Nici articolul tau nu il citesc :))))
Neatza 😀
Ce-i cu mine :))
Ooo, bun asa, imi place subiectul asta! ma rog, imi place tot ce scrii, numai sa scrii! 😀
Iti impartasesc punctul de vedere in totalitate, cu adaugirea ca e ceva mai greu cand e vorba de dependenta (stiu eu pe cineva care are treaba asta cu pepsi) si atunci cand trebuie sa renunti la ea, faptul ca ai manca paine calda cu cartofi prajiti si usturoi nu mai e asa de greu de ignorat in raport cu dependenta.
Facui o fraza de toat afrumosetea 🙂 Ideea e ca acum as da toata mancare din lume pe un litru de pepsi. :))
Da, si eu as da toate dulciurile alea de dieta pe un cartof prajit si-o quattro formaggi, zau! 😀
Cami, sa stii ca si aceasta dependenta are solutii.
Si eu am avut-o si cu greu, dar f greu, am reusit sa ma las. Imi ploua in gura doar daca auzeam pe cineva ca isi pune un pahar de cola.
La cateva luni dupa ce m-am lasat, am inceput sa mai consum ocazional cate un pahar, dar nu am mai ajuns niciodata la stadiul de baut zilnic.
Acum, in sarcina, am zis ca eu nu beau cola si pana acum am rezistat cu stoicism si deja sunt la 18 sapt.
Mihaela, iti spun si aici sarcina usoara si bebe sanatos!
Daca se pot lasa drgogatii de heroina, ma pot lasa si eu de pepsi, iti dai seama ca-s constienta de asta. 😀 Deocamdata nu mi-am propus sa renunt definitiv, imi place la nebunie sa-l beau si daca nu m-as ingrasa de la el, nici nu m-as gandi sa renunt vreodata. Acum mi-am propus doar sa nu mai beau pe perioada dietei.
Mi-o veni mie si gandul bun si ambitia mare sa o fac si pe-asta candva…
Genial articolul, multumesc pentru portia de ras in hohote din dimineata asta. Te citesc de muuult, inca de la capitolul Miresici, cand te pregateai de nunta, dar in varianta blog personal, imi place si mai mult cum scrii; sper sa nu mai faci pauze pentru ca mi-ai lipsit o perioada.
Ref la pofte, I feel you, ca sa zic asa, numai ca eu am fata si se pare ca poftele ei nu au consecinte atat de grave ca in cazul baietilor:) Asta nu inseamna ca nu i-au fost indesati pufuleti sau covrigei in gura fara sa fiu intrebata. Cea mai haioasa faza a fost pe un an jumate cand o bunica desfacuse a doua punga de pufuleti cu aroma de pizza pentru nepoata-sa si cum fii-mea se juca pe langa ele, o vad ca se plimba cu cate un pufulete in ficare mana (evident ii era f greu sa se mai joace si mai lasa cate un pufulete pe jos, iar il mai lua, iar cand n-avea treaba se plimba cu amandoi pufuletii in maini. Ideea e ca ea nu mai vazuse pana atunci pufuleti si cum pustoaica cealalta avea mereu pufuleti in mana (pe care ii si manca, dar fii-mea nu era pe faza), a mea a crezut ca asta se face cu ei…te plimbi frumos cu ei in mana prin parc (in loc de manusi, ca tot venise primavara :)))
:))) Ce tare e fiica-ta! Pupici pentru amandoua!
Imi amintesc ca in prima sarcina,intr-una din nopti pe la 11 jumate noaptea.Iuby incerca sa ma potoleasca din plans…si era un plans dinala de cea mai joasa speta.Adica lacrimi,muci,sughituri si jumatati de cuvinte articulate si inecate la jumatea gatului…tot tacamul adicatalea.Vroiam supa de dovleac!Si cum face mami nene,nu de oricare…ca s-a oferit si soacra-mea de peste drum sa-mi faca atunci,la ora aia cand o sunase panicat barbatu’meu…Imi era atat de pofta,ca mi-era rau fizic.Cred ca n-am sa uit niciodata faza aia.Pofta,ea de felul ei,era cat se poate de reala si serioasa…in procent de 75% sa zic…restul probabil erau dereglari hormonale,si mofturi de gravida.In celelalte sarcini n-am m-ai avut treaba cu poftele…Intr-adevar ca au fost cateva luni de zile in sarcina asta,in care m-am hranit aproape exclusiv,cu croampe prajite in untura+branza razuita si smantana deasupra,dar nu de pofta ci ca doar pe alea le puteam manca,si-mi cadeau bine…ciudat cand stai sa iei ingredientele la analiza:))Oricum daca asi fi inceput sa pun la kile asa cu nesimtire,ma opream si de la alea.Eu inteleg poftele asa…Am voie la mici delicii pacatoase,cu urmatoarele conditii:doar in weekend,si portii rezonabile.
No, si vezi ce fata mare si frumoasa ai, chiar fara supa aia de dovleac?
Cum se face supa de dovleac? Vreau si eu. Mi-e pofta 😀
Tu nu esti cu supeleee,ciorbele&co!!Eu in schimb da…asi putea trai fericita si implinita numai din supe si ciorbe.A doua zi dupa tragicul episod,am sunat-o pe mami si mi-a dat reteta,ti-o las privat pe FB mai tarziu oleaca.Musai sa o incerci!E cu marar si smantana,numa cand ma gandesc,imi curg balele:D
Ba mananc si eu supe si ciorbe, fiu-meu nu manca intr-o vreme. Acum ii plac si lui, daca nu are “fupa” la pranz e tragedie 😀
Astept, astept! :*
Da auzi,daca pofteste o membra de sex femenin…nu-i m-ai creste,ce?:))Pasarica?
Nu stiu, mi-am pus si eu intrebarea asta… Sanii? 😀
eu stiu exact invers: la baieti daca poftesc, li se umfla oua…le :)) iar la fete, sanii.
pai, in cazul asta cine n-ar vrea sa pofteasca??? Da, stiu, tu Maria….tu nu-i vrei mai mari, doar mai mici daca se poate 😛
Cred ca li se umfla “oole” de la alt gen de pofte, totusi 😉
pff, de asta am eu sanii cvasi-inexistenti?:)) Musai trebuie sa devin o super poftcioasa, sa ma abtin si sa vad ce minuni se intampla in sutienul meu :))
Pai, ti-ai dat singura raspunsul. Stai forever la dieta si cresc 😀
Eu sunt gravida si am avut 2 pofte pana acum – inghetata straciatela si mancare picanta… dar rezistam si fara
In rest, sunt super pofticioasa mai mereu, dar stiu ca poti trece peste pofte daca vrei sa slabesti….si culmea, nu patesti nimic. Totul tine de starea ta si de dorinta de a slabi.
Si eu am facut parte din categoria care zicea ca renunta la diete pentru ca nu mai poate de pofta pana cand m-am trezit la viata si am zis ca nu e posibil asa ceva. Si atunci am reusit sa slabesc cele 10 kg mult visate. Dupa aia, la mentinere, a fost mai greu si nu am mai avut ambitia necesara
Referitor la baieti/barbati, am mai auzit ca li se umfla ceva (testiculele) dc poftesc si nu mananca acel ceva.
Eu am avut o tona de pofte in sarcina, ca de-aia ajunsesem sa cantaresc o tona la sfarsit. Dar recunosc ca majoritatea erau rasfaturi. Si, cum spuneam, nu era niciuna vreo urgenta obstetricala. 😀 Adica in primele saptamani si eu voiam numai chestii picante. La 5-6 saptamani de sarcina am fost in Budapesta si-am bagat tone de paprika, apoi m-am mutat la chinezescul din vecinatate unde luam numai mancaruri cu tone de ardei iuti d-aia mici si rosii in compozitie etc. Dar zau ca nu as fi murit fara el. Nici fiu-meu 😛
App de “bijuteriile familiei, cum ii spuneam si Nicoletei mai sus, cred ca alea se umfla cand poftesti la o domnisoara draguta 😛
sunt de acord cu tine, sunt si rasfaturi. Recunosc ca mai imi fac cate o pofta pe seama sarcinii, dar in principiu mananc ok. Tocmai pentru ca stiu ca eu ma voi chinui cu kg dupa si stiu cat de greu se dau jos.
Inclin spre cezariana si stiu ca asta va insemna ca si posibilitatea de a face sport va fi amanata.
Mihaela, si daca poti face sport, cu el scapi de 2-3 kile, cum spunea Ana. Adica e o solutie pentru gravidele care iau foarte putin in greutate. Daca e vorba de multe kg, tot cu dieta le rezolvi 😉
De lepadat nu lepezi daca nu-ti faci o pofta;nici cand esti gravida, nici dupa ca atunci chiar n-ai ce.De fapt ai: kg in exces:))
Eu nu-s o persoana pofticioasa de fel. Poti manca in fata mea orice, oricand, chiar si atunci cand sunt eu flamanda foc, si n-o sa vezi nicio baluta-n coltul gurii mele, dar daca-mi spui ca-s la dieta sau ca trebuie sa tin regim atunci ma apuca uitatul la Master Chef si salivatul:))
In sarcina n-am avut pofte deloc, n-am simtit ca arde daca nu mananc urgent un ecler si 3 kg de fondante. Dupa recunosc ca am dat iama-n papusoi, dar nu din pricina poftelor, ci cred ca mai mult a plictiselii.copilul dormea eu il admiram si rontaiam.vorbeam cu orele la telefon, job related stuff si gustam una-alta. Eu care nu mananc dulciuri niciodata devoram cate 1kg de turta dulce pe zi. Of course ca pe atunci ma amageam singura cu faza ca “cere organismul” pana am realizat eu(blonda, doooh) ca organismul meu nu-i chiar atat de prost incat sa aiba nevoie de zahar, zahar si iar zahar si implicit de kg in plus. Organismul meu se super placea asa cum se stia el si cum era obisnuit, fara calorii goale si prostii care sa-mi ramana mie pe dos. Asa ca m-am oprit.A fost greu o zi, doua, trei, dar am supravietuit.N-a secat nici laptele, n-am murit nici eu si-am avut si satisfactia aia de-a le putea spune altora dupa “Hoo ca nu da foametea-n noi”.
Acum sunt in punctul in care vreau sa dau jos 2-3kg. Bineinteles ca prin sport le-as da jos frumos, dar cum nu excelez la capitolul self-sacrifice prefer sa sustin sus si tare ca-s la dieta. Nu-mi iese fix pt ca, sustinand sus si tare treaba asta afla si neuronu’ din dotare si se super oftica si-n mod automat ma bombardeaza cu idei marete: dar daca as iesi eu de la birou si-n drum spre casa as lua niste amandine.Hai si-o pizza ca nu-i pont sa mananc dulciuri fara o masa serioasa in prealabil.Hmmm, parca si niste crispy strips de la KFC ar merge, si cartofi de la Mc,si-o Cola….si uite asa fiecare incercare de-a mea de-a tine o dieta macar o saptamana sfarseste cu mine pe la un drive-in ceva, dar tot nu pot da vina pe pofte….nuu! ca daca nu imi fac meniul dupa cum dicteaza neuronu’ nu crap, nu mor, dorm bine noaptea, nu visez cartofiori rumeniti dantuind,ceea ce inseamna ca sfanta pofta nu-i letala,nu-ti controleaza viata… e doar acolo cat sa te sacaie cand vezi in fata salata de cruditati si ‘te ajuta’ sa vezi cu ochii mintii si cartofii prajiti sau mai stiu eu ce alte bombe calorice ar merge langa.
Eiii, ai vostri copilasi au “pofte” slabute:pufuleti, sticksuri, chipsuri. Al meu a “poftit” la spuma de pe capuccino a lu’matusa-sa cat ma-sa(ma-sa lu fiu-miu, eu adicatelea) fugise in locul sfant unde pana si regina merge neinsotita. Saracul meu copil, n-avea suficienta energie, ii lipsea cofeina la 2 ani jumate(atat avea atunci).Oare de ce nu i-o fi dat si o tigara, bea saracul cafeaua asa, fara un puf, i-o fi fost pofta si de ala…
Si eu am poftit cat am fost gravida, zau, pofteam numai noaptea dupa 23, si numai daca era barbata-miu acasa, altfel nuuu.Si eram pofticioasa… rau, adica vroiam la 1 prajitura de la cofetaria inchisa la 21, capsuni romanesti si cu gust prin martie, eee, nimicuri dintr-astea.
Vai, deci eu l-as omori cu mana mea pe ala care i-ar da cofeina copilului meu. Sau, mai rau, i-as face frumos bagajelul si i l-as duce la usa, sa-l culce el vreo saptamana 😀
Pana la a o strange de gat pe “doamna”(care are cam 40ani) m-am rezumat la a o face albie de porci, de cre’ca m-a auzit tot cartierul, ce cartier, intregul oras.
In fine, de atunci a devenit “nepofticios” fiu-miu. Nici apa plata nu mai poftea(nu ca mi-ar parea rau sau as suferi prea tare).
Bine i-ai facut 🙂
Eu in sarcina n-am poftit nimic, primele 20 de saptamani am mancat numai paine prajita, covrigei, limonada si kinley si apoi sky is the limit. 🙂 O singura data, o sa tin minte toata viata cred, am poftit la un iaurt. O colega pleca de la munca, isi luase un iaurt de dimineata, dar nu l-a mancat si si-l baga in poseta sa-l ia acasa. Am vrut sa-i zic sa mi-l dea mie daca tot nu-l mananca, dar mi-a fost rusine, asa ca nu l-am mai cerut. N-am mancat iaurtul, n-am murit, copilul e ok, dar am salivat vreo 2 ore cu gandul la iaurt.
Apropo de pizza si cartofi prajiti: cand am citit de ce ti-e pofta, imi imaginam o pizza cu cartofi prajiti deasupra si maioneza on top. Chiar am crezut o secunda ca exista pizza cu cartofi prajiti si maioneza si imi imaginam o pizza fierbinte cu o maioneza uleioasa desupra. Iti dai seama ca mi-a pierit pofta de mancare. :)))
Eu nu mananc fierbinte de fel, asa ca ar merge de minune. Yummy! [drooling]
Adica tu chiar mananci pizza cu maioneza?
N-am incercat niciodata, asta as manca azi, pentru eficienta, ca sa le bag pe toate trei cat mai repede si sa nu mor de pofta 😀
De fapt, mananc ou in aspic si pui cu sos de iaurt degresat 😀
Si te gandesti ca e pizza, nu :)))
Nu. Dar daca mi-e suficient de foame si ma satura, ma gandesc ca la vara o sa fiu “piesa” 😛
Eu n-am nimic de comentat, doar ca m-am distra bine :))
Si nu, n-am avut pofte de gravida, nu prea puteam manca 😀
Ei, nici eu n-am mai putut spre sfarsit, asa. M-au apucat arsurile de la paprica din primul trimestru :))
M-ai distrat maxim, tare mult imi place cum scrii!
Eu sunt genul foarte pofticios. Daca mananci langa mine ceva ce-mi place, salivez, ma trezesc si pe la 12 noaptea ca as manca x lucru (fara sa fiu gravida) dar nu trimit pe nimeni pe coclauri sa caute. Mi se intampla sa stau si cateva zile cu gandul la ceva de mancare, pana sa ajung sa si mananc. Sau sa nu ajung sa il mananc cu saptamanile, desi “mi-e pofta”. Dar zau ca nu am vazut nicio schimbare in sutien, nici cand am mancat, nici cand n-am mancat :))
N-a crescut nimic, frate!
😀 Alina, zau ca si eu as fi pofticioasa maxim daca as arata ca tine. Daca, Doamne fereste, intr-o zi nu ti-ai mai permite, cred eu ca ti-ar trece 🙂
Si eu sper acelasi lucru, ca daca vreodata ajung sa nu imi mai permita silueta, sa imi treaca si pofta :))
Nu-ti doresc sa afli, dar eu sunt sigura ca asa ai face. Mai ales daca pana la 30+ ai fost mereu slaba, nu te vei impaca cu ideea ca asta e, frumusetea vine din interior, si la 100 de kile am acelasi suflet 😉
Eu o singura data am poftit in sarcina, din pacate la bere. Dar a fost un moment tare nasol, stii vorba aia ca iti ploua in gura? Cam asa ceva mi s-a intamplat la birou pentru ca la un perete distanta colegii mei faceau o degustare si cand am auzit fasaitul ala de sticle si doze desfacute am incremenit. Dupa 5 minute de gandire, m-am dus si am cerut putin, am baut 2 guri, le-am multumit si aia a fost. Puteti sa aruncati cu rosii, dar chiar nu ma simt vinovata. Desi berea respectiva era din segmentul economic, adica d-aia de o beau drojdierii pe marginea santului, mi s-a parut cea mai buna bere ever! Nu cred ca as fi avortat daca nu as fi baut alea 2 guri, doar mi-am satisfacut o pofta
Pai de ce sa arunc cu rosii, ca doar n-ai zis ca ti-ai trezit barbatul la 4 dimineata in mijlocul lui august sa-ti gaseasca musai bere Tuborg de Craciun 😀
pentru ca mi-am imbatat copilul nenascut cu 2 guri de bere
Buna asta cu Tuborg de Craciun, de retinut daca mai e vreodata cazul 😉
Monica, numai pe-al meu sa nu-l imbeti 😀
Ce misto arata cioco aia din poza, cred ca e amaruie si merge si la dieta :))
Nici eu nu prea pricep asta cu poftele, mor daca nu mananc chestia X in secunda minus 2. Cat am fost gravida, am poftit la crispy strips de la KFC si la prajiturile de la Select (asta e o cofetarie misto chez moi in oras), dar nu la ore imposibile din noapte si nici macar din zi. In general, faceam un plan asa, mai peste vreo 2-3 zile, cand era liber si husbandu’, sau in week-end, de iesit in oras si delectat cu bunataturi.
Altfel, in afara sarcinii, nu sunt genul pofticios la mancare gatita, dar la dulciuri…. vai-vai-vai! imi ploua in gura daca vad la prietena mea in farfurie un desert interesant, trebuie sa iau si eu o inghititura sa vad cum e. Dupa aia ma intorc la al meu, cuminte. Daca sunt la o masa mai oficiala, desigur, o sa inghit in sec si n-o sa ma vezi ca bag lingurita in bunatatile altuia, si stupoare, nu mor din asta.
Pot sa inteleg dependenta de cafea, o stiu pe pielea mea, daca nu-mi iau doza de dimineata ma doare capul si functionez in reluare. Functionatul asta prost n-ar fi asa o mare drama uneori, dar durerea de cap e naspa.
Presupun ca aproximativ la fel e cu dependenta de tutun. Si chiar si de ciocolata/dulce in general. E o chestie legata de eliberarea de endorfine, neuronul e fericit si tot mai vrea. Desigur, noi ca posesori ai neuronului fericit, putem sa-i mai punem bariere din cand in cand macar, inainte sa ne facem cat China. De alcool si de droguri nu comentez, ca asta e deja alta categorie de dependenta.
P.S. super tare ar fi fost sa-i dai tanticii cu somonul replica aia!!!!
Ooooooof, si acuma mi-am adus aminte de pastravul in fulgi de la Albota si de prajiturile de la Vatra Ardealului din Brasov, aoleu, ce bunataturi, cum mai dorm eu la pranz?!
Fulgi de ce? 😀
Eu chiar nu-s mancatoare de ciocolata, adica de pe-o masa plina cu bunatati, ciocolata o aleg ultima si in principiu daca se prezinta sub forma de pralina. “Sugar cravings” sunt reale, dar nu seamana nici pe departe cu sevrajul de tutun, nu vorbesc de celelalte (alcool, droguri) Adica, eu am trecut prin ambele (zahar si tutun), zau ca nu se compara. E drept ca in primele zile de dieta eram mai ciufuta, dar imi dadeam seama de ce-o fac si nu ma infigeam ca Winnie the Pooh in borcanul de miere. Dintre toate dependentele, asta e cea mai usoara 😉
Cred ca fulgi de porumb plus un sos minunat 😀 nu stiu ce-i fac, dar zau ca pastravul ala e delicios, e cel mai bun pe care l-am mancat ever si reteta n-am mai gasit-o la nici o alta pastravarie. Vara asta e musai sa dau o tura pe-acolo 🙂