Tags
V-ati gandit vreodata cum e sa fii foarte sarac? Sa traiesti o luna din banii pe care unii dintre noi ii dau la o masa la restaurant? Probabil ca multi s-au gandit, dar, din fericire, putini au trait pe pielea lor saracia extrema. Putini stiu ce inseamna cu adevarat sa ai cateva zeci de lei in buzunar inainte de Craciun si sa iti petreci sarbatorile cu o tocana de cartofi pe masa, ca mai mult nu poti…
De acord, exista probleme mai mari. Exista tragedii adevarate, exista cauze mai mediatizate. La saraci, in general, nu se gandeste prea multa lume. Tocmai de aceea mi se pare atat de frumoasa povestea pe care vreau sa va o spun, de aceea am vrut neaparat sa scriu despre asta. Pentru ca e o poveste cu oameni frumosi si Mos Craciun adevarat.
Abrudul e un oras mic, care nu-ti ofera prea multe sanse. Multi someri, putine locuri de munca, salarii in general mici. De aceea e impresionant sa vezi ca, de trei ani deja, niste oameni cu suflet mare se organizeaza prin retelele de socializare, sa le faca o bucurie celor mai putini norocosi. Sunt oameni ca oricare dintre noi, nu o fundatie, nu lucreaza in asistenta sociala, nu sunt de la vreun partid. Numai ca, de pe la 15 noiembrie, incep sa se organizeze si, la jumatatea lui decembrie, devin toti ajutoarele lui Mos Craciun. Organizeaza o strangere de fonduri, cumpara alimente, cumpara porci, ii taie, ii transeaza, prepara bucate traditionale din ei, apoi fac pachete pe care le impart familiilor nevoiase. Totul simplu, frumos si fara “culoare politica”. Oameni pentru oameni. Oameni care daruiesc o parte din banii si din timpul lor pentru a face o mica bucurie celor mai putin norocosi.
Nu stiu exact cum a inceput toata povestea dar, cum va spuneam, anul acesta este deja al treilea. Si sper sa fie o traditie cat mai lunga. Uitati aici cum a fost in 2011. Si in 2012. Si video 2011 si 2012.
Am vrut sa va povestesc despre ei, in primul rand pentru ca merita sa afle cat mai multi oameni despre gestul lor frumos. Apoi, pentru a va arata ca se poate si fiecare dintre noi poate face ceva pentru semenii lui, daca vrea si ii pasa. Si, nu in ultimul rand, ca sa va demonstrez ca Mos Craciun exista. Vine in Abrud, poate si in alte locuri de care nu am aflat eu.
Aceasta este pagina actiunii de anul acesta https://www.facebook.com/events/770883109593698/?ref_dashboard_filter=upcoming Daca si voua vi se pare frumos, distribuiti!
Cred ca sunt foarte multe persone de la tara care nu au un Craciun imbelsugat.
Stiu numeroase sate din Valea Jiului, Oltenia si Moldova unde au de lucru in administratie doar vreo 15-20 de oameni, alti 10 in invatamant si gata economia locala. Restul traiesc cum pot, fara sa astepte vreun Mos Craciun. Traiesc de pe o zi pe alta cu ce le da pamantul, mai fac un troc, ori mai iau cateceva pe caiet.
Frumoasa initiatiativa prezentata de tine!
Nici cei de aici nu cred ca asteapta ceva. Pur si simplu se intampla, prin bunatatea unor oameni 🙂
Maria, in zilele noastre trebuie sa fii un pic uman, si mereu ai ocazia sa faci bine in Romania noastra, oriunde te-ai afla. Dar e drept ca oamenii din zonele defavorizate, o duc mai greu ca toti.
Uite de exemplu, mie imi pare rau ca saptamana trecuta nu m-am tinut dupa o doamna. Stateam amandoua la coada intr-un aprozar. Cand a ajuns in fata, ea luase niste cartofi, apoi a cerut in completarea bonului niste oua “ciobite”. Intai a intrebat, daca mai dau oua ciobite. Mie nu imi venea sa cred urechilor. A scos apoi un cofrag si i-a zis vanzatoarei sa i le puna frumos. Cnad a inchis femeia aia capacul am vazut ca unele erau sparte de-a binelea, se vedea si galbenusul. Apoi i-a pus restul intr-o punga. A mai intrebat cat costa bomboanele de pom, dar nu a mai luat. S-a bucurat cand i-a dat femeia aia o caramea in loc de rest (5 sau 10 bani), s-a intors zambind si a luat-o.
Mie si acu imi vine sa imi dau palme, ca nu am facut nimic.
Aveam multe cumparaturi, si a fost dusa cand am iesit! Dar poate mai am sansa o revad, cine stie!!! puteam sa ajut cu ceva si nu am facut-o, chiar nu stiu de ce nu am reactionat…. Puteam sa ii fi cumparat eu vreun kg de bomboane, ca era in Ajun de Mos, dar nah… Acu chiar imi pare foarte rau.
Da, sunt multi care traiesc asa, din pacate. Dar si noi, ceilalti, suntem cinici si cruzi, de multe ori (nu noi doua, in general cei care avem mai multe). Am auzit mult mai multi oameni spunand “Da-i dreacu, n-au pentru ca nu muncesc/beau/ sunt prosti” decat “Am dat o paine unui sarac”… 😦
Asta cu “n-au pt ca nu muncesc/beau/sunt prosti” e scuza unora pentru nepasare. Macar in preajma marilor sarbatori de-ar face toti cate o fapta buna, tot ar insemna ceva pentru cei care se bucura si-ti multumesc din suflet si pentru o paine.
Eu ma lovesc in perioada asta de-un sistem abject, tipic romanesc. Donezi obiecte, imbracaminte, bani si alimente caselor de copii si centrelor maternale si afli cu stupoare ca bucatareasa pune la pachetel si pentru copiii ei, ca-s copii si ei, ca directoarea s-a indragostit de brad si-l vrea pentru livngul ei samd. Please shoot me now before I kill somebody, ca eu nu inteleg logica celor carora nu le tremura mana cand o intind sa ia din putinul unor copii care mananca ciocolata o data pe an 😦
Nu peste tot… O sa povestesc cum a fost la actiunea de anul acesta mai pe larg dupa ce se termina, ca acum e in derulare 🙂
Din fericire mai sunt si alti oameni care incearca sa le faca sarbatorile mai frumoase semenilor mai putin norocosi. Eu voi dona anul acesta catre 2 astfel de initiative, iar lumea din jurul meu a primit foarte bine propunerea de a participa. So there is hope 🙂
Pingback: Cum a fost la actiunea umanitara de anul acesta | Teoria Chibritului